dandana sf [At: GHICA, S. 33 / V: (înv) ~nana, (reg) ~ngada, ~nga~, dănănă / Pl: ~le / E: tc tantana] 1 (Înv) Zarvă. 2 (Înv; pex) Petrecere zgomotoasă Si: tămbălău. 3 (Înv; îs) Clopot de ~ Clopot de alarmă. 4 (Fam) Bucluc. 5 (Pfm; îe) A da de (sau peste) o ~ A avea o neplăcere. 6 (Pfm: îae) A se afla într-o situație critică și neașteptată. 7 (Imp) Pagubă. 8 (Reg) Minunăție.

DANDANA, dandanale, s. f. 1. Zgomot mare, zarvă, tărăboi, larmă; petrecere gălăgioasă. În casa învățătorului... dandanaua ține pînă la ziuă. STANCU, D. 422. Nunta era dandana mare. GHICA, S. 33. Pun clopotele-n mișcare Și fac mare dandana. ALECSANDRI, T. 904. ◊ (Învechit) Clopotul de dandana = clopotul de alarmă (care anunța o răscoală. o bătălie etc.). Se aude în culise clopotul de dandana și se văd viind prin munți mulțime de romîni înarmați. ALECSANDRI, T. II 12. Uneori cînd poporul se simțea asuprit și jignit în drepturile sale, se auzea sunetul clopotului de dandana. Atunci mahalalele își vărsa gloata peste oraș. NEGRUZZI, S. I 284. 2. Întîmplare plină de încurcături neplăcute; belea, bucluc. După o lună de zile, altă dandana... Îl văz pe Miai pe pătulul socrului, cu securea în mînă, izbea de lătrau cîinii pînă la capul satului. PREDA, Î. 116. De la el să fi auzit dandanale de mahala și de alegeri. M. I. CARAGIALE, C. 59. Și tu totuși ai crezut, grăi pomojnicul, căci altfel nu intrai în dandanaua asta. SLAVICI, O. I 390.

DANDANA ~le f. 1) pop. Gălăgie mare; tămbălău; tălălău. 2) fam. Situație complicată, fără ieșire; belea; încurcătură; daraveră; bucluc. [Art. dandanaua; G.-D. dandanalei] /<turc. tantana

dandanà f. 1. (termen militar) alarmă, tumult: se auzia sunetul clopotului de dandana NEGR.; 2. tămbălău, tărăboiu: pe atunci nunta era dandana mare GHICA; 3. belea, boroboață: să umble în dandanale, judecăți PANN. [Turc. TANTANÁ, sbârnăit, sunet de instrumente].

dandaná f. (turc. tantana, fast, pompă, paradă, solemnitate). Vechĭ. Tumult, alarmă: clopot de dandana. Azĭ. Fam. Tărăboĭ, tămbălăŭ, afacere încurcată și zgomotoasă: mutarea e curată dandana. A da de dandana, a da de belea, a da peste o mare încurcătură.

danana sf vz dandana

dangada sf vz dandana

dangana sf vz dandana

dănăna sf vz dandana corectat(ă)

dandana (fam.) s. f., art. dandanaua, g.-d. art. dandanalei; pl. dandanale

dandana (fam.) s. f., art. dandanaua, g.-d. art. dandanalei; pl. dandanale, art. dandanalele

dandana s. f., art. dandanaua, g.-d. art. dandanalei; pl. dandanale

DANDANA s. v. balamuc, boroboață, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, năzbâtie, năzdrăvănie, pățanie, pocinog, poznă, scandal, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

DANDANA s. v. necaz.

DANDANA s. belea, bucluc, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. si Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ pe el!)

dandana s. v. BALAMUC. BOROBOAȚĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LARMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. PĂȚANIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

dandana (dandanale), s. f. – 1. Larmă, zarvă, tămbălău. – 2. Inconvenient, necaz. – Mr. dăndănă. Tc. tantana „strălucit, fastuos” (Roesler 591; Șeineanu, II, 154; Iordan, BF, VII, 229), cf. bg. dandana. REW 2469 dă acest cuvînt la rădăcina expresivă dand.

dandana, dandanale s. f. 1. întâmplare neplăcută; bucluc, încurcătură 2. zgomot mare, tărăboi 3. petrecere zgomotoasă