opțiuni
  • info

14 definiții pentru pândar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNDAR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

PÂNDAR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

pândar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: slv пѫдарь] 1 Persoană care păzește un teren plantat, cultivat etc. Si: (îrg) pândareț (3), pândaș (1), (nob) pândeț, (reg) jităr, meregiu, pânditor (8), pârgar (8). 2 (Rar; îe) A se băga ~ în cimitir A muri. 3 (Pop) Santinelă. 4 (Pop) Strajă. 5 (Spc) Militar din artileria antiaeriană, care supraveghează spațiul aerian. 6 (Îvr) Spion.

PÂNDAR ~i m. Paznic de câmp (la semănături, vii, livezi, etc.). /<sl. pondari

pândar m. 1. cel ce pândește; 2. paznic de pădure; 3. fig. santinelă: stau pândar aice cu pieptul meu ’n poartă AL. [Slav. PÕDARĬ, păzitor].

PÎNDAR, pîndari, s. m. Persoană care păzește o vie, o pădure, o holdă etc.; paznic. Petre avea o pușcă încărcată, luată de la pîndarii arendașului. REBREANU R. II 262. Frunză verde de stejar, Sus pe munte, la hotar, Zi și noapte stau pîndar. ALECSANDRI, T. II 60. Este-un pom mare-nflorit, Face poame de argint. De pîndar pe cine-om pune, Că vin lotrii să le fure? HODOȘ, P. P. 72. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian.

pîndár m. (vsl. pondarĭ). Păzitor de semănăturĭ, de viĭ ș. a. V. jitar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pândar s. m., pl. pândari

pândar s. m., pl. pândari

pândar s. m., pl. pândari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂNDAR s. (înv. și reg.) pândaș, (reg.) pârgar, (Ban. și Transilv.) gornic, (Mold. și Transilv.) jitar, (prin Dobr.) meregiu, (înv.) pânditor. (~ la vie.)

PÂNDAR s. v. pază, santinelă, strajă, veghe.

PÎNDAR s. (înv. și reg.) pîndaș, (reg.) pîrgar, (Ban. și Transilv.) gornic, (Mold. și Transilv.) jitar, (prin Dobr.) meregiu, (înv.) pînditor. (~ la vie.)

pîndar s. v. PAZĂ. SANTINELĂ. STRAJĂ. VEGHE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pândar, pândari, s.m. (pop.) 1. paznic al terenurilor cultivate ale statului; pândaș, jitar, meregiu, pârgar. 2. paznic de pădure; pădurar. 3. santinelă, strajă. 4. (înv.) spion.

Intrare: pândar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândar
  • pândarul
  • pândaru‑
plural
  • pândari
  • pândarii
genitiv-dativ singular
  • pândar
  • pândarului
plural
  • pândari
  • pândarilor
vocativ singular
  • pândarule
  • pândare
plural
  • pândarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pândar, pândarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jitar paznic diminutive: pândăraș
    • format_quote Petre avea o pușcă încărcată, luată de la pîndarii arendașului. REBREANU R. II 262. DLRLC
    • format_quote Frunză verde de stejar, Sus pe munte, la hotar, Zi și noapte stau pîndar. ALECSANDRI, T. II 60. DLRLC
    • format_quote Este-un pom mare-nflorit, Face poame de argint. De pîndar pe cine-om pune, Că vin lotrii să le fure? HODOȘ, P. P. 72. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.