agitare sf [At: NEGRUZZI, S. III, 46 / Pl: ~tări / E: agita] 1 Mișcare bruscă, în toate direcțiile Si: agitat¹ (1). 2 Clătinare. 3 Zguduire. 4 Frământare. 5 Amestecare a două sau a mai multor substanțe prin clătinarea lor (într-un vas) Si: agitat¹ (5). 6 (Fam; d. ființe) Manifestare prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoțiilor, a neliniștii Si: agitat¹ (6). 7 (Fig) Frământare. 8 (Fig) Ațâțare.

AGITARE, agitări, s. f. Acțiunea de a (s e) agita; clătinare, scuturare. Se recomandă agitarea flaconului înainte de întrebuințare.

AGITARE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.

AGITARE s.f. Acțiunea de a (se) agita; agitație. [< agita].

agitați(un)e f. 1. mișcare neregulată și continuă: agitațiunea mării; 2. mișcare tumultoasă, turburare: a potoli o agitațiune; 3. fig. turburarea sufletului, neliniște.

*agitațiúne f. (lat. agitatio, -ónis). Mișcare prelungită și neregulată: agitațiunea măriĭ. Fig. Neliniște de suflet. Turburare: agitațiunea spiritelor. – Și -áție și -áre.

agitare s. f., g.-d. art. agitării; pl. agitări

agitare s. f., g.-d. art. agitării; pl. agitări

agitare s. f., g.-d. art. agitării; pl. agitări

Agitare ≠ calmare, domolire, liniștire