apăsat², ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: apăsa] 1 a Care este presat. 2 a Turtit. 3 a Îndesat. 4 a (Fig; d. vorbă etc.) Accentuat în mod deosebit. 5 a Greu. 6 a Asuprit. 7 a Copleșit. 8 a Încordat. 9-10 av (D. felul de a vorbi, de a umbla etc.) Accentuat.

apăsat¹ sn [At: DA / E: apăsa] 1-4 Apăsare (1-4).

APĂSAT I. adj. 1 p. APĂSA ¶ 2 Greu: calcă cu pași apăsați ¶ 3 fig.: vorbește cu glas ~ II. adv. 1 Greu: calcă mai ~, că doar nu ești cocoană (JIP.) ¶ 2 fig.: vreau să mergem, răspunse ~ D-na Moroiu (DLVR.).

APĂSAT, -Ă, apăsați, -te, adj. 1. (Despre pumn) Greu. Ursan, pletos ca zimbrul... Cu brațul de bărbat, cu pumnul apăsat. ALECSANDRI, P. A. 164. 2. (Despre umblet, pași etc.) Energic; greoi. Venea și de pe șosea... greu, apăsat, tropot de pași. DUMITRIU, B. F. 136. ◊ (Adverbial) Plecară toți apăsat și cu zel. TOMA, C. V 329. ◊ Încordat, începu să se plimbe călcînd apăsat cu tocurile în puntea de lemn. BART, E. 212. Păși hotărît și apăsat... la poarta cea mare. RETFGANUL, P. V 71. 3. (Despre vorbă) Tare, răspicat; p. ext. înciudat, poruncitor. Privi țintă inainte-i văzîndu-l pe Gheorghieș, între ciobanii de la cîmp și între oi, și spunindu-i lui vorbe apăsate. SADOVEANU, B. 43. Ba o să se poată... adaose... cu vorbă apăsată. ISPIRESCU, L. 315. ◊ (Adverbial) Tîrziu, colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu? SAHIA, N. 80. Vreau să mergem, răspunse apăsat Moroi. DELAVRANCEA, S. 110. ◊ Puternic. Mă arde-n spate! zise fata cu-n gemăt apăsat. EMINESCU, N. 23. 4. Trist, necăjit, chinuit. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină, din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsate. EMINESCU, N. 83. ♦ (Rar) Apăsător, greu, încărcat. Ardeau lămpi somnoroase, rîspîndind dungi de galbănă lumină prin aerul apăsat. EMINESCU, N. 35.

APĂSAT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre umblet, pași etc.; adesea adverbial) Energic; greoi. ♦ (Despre vorbă) Răspicat, puternic; poruncitor. – V. apăsa.

APĂSAT ~ță (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre mers, pași etc.) Care este pătruns de energie; cu încredere în sine; energic; sigur. 2) fig. (despre modul de a vorbi) Care este clar și hotărât; răspicat. A vorbi ~. /v. a apăsa

apăsat a. 1. asuprit, îngreunat: apăsat de griji și de nevoi; 2. fig. grav: mers apăsat, vorbă apăsată.

apăsát, -ă adj. Fig. Îngreuĭat: apăsat de nevoĭ. Grav: ton, mers apăsat.

APĂSAT adj. 1. comprimat, presat, (înv.) strâns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu pași ~ți.)

APĂSAT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.

APĂSAT adj. 1. comprimat, presat (înv.) strîns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu pași ~.)

apăsat adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT.