burlan sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 56 / Pl: ~e / E: nct] 1 Tub de fontă, ceramică sau beton folosit în canalizare. 2 Țeavă prin care se scurge apa de pe acoperișurile caselor. 3 Jgheab de lemn sau de tablă prin care se scurge apa din izvoare sau din cișmele. 4 Coloană cilindrică din tablă sau ceramică prin care se elimină fumul din sobă Cf coș, horn.

burlan s.n. 1 Tub cu pereții subțiri și secțiunea cilindrică sau dreptunghiulară din fontă, tablă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului la pămînt; uluc. ♦ Fig. (fam., iron.) Pantaloni. Se uita cu dispreț la burlanele de pe el. 2 Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc.; uluc. 3 Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. 4 Tub de beton, de fontă etc. folosit la canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. ◊ Burlan de aeraj = tub de tablă lung de 2-4 m și cu diametrul de peste 30 cm, care face parte din conducta de aeraj a lucrărilor miniere. • pl. -e. /cf. tc. boru, rom. burlui, gîrlan.

BURLAN (pl. -ne) sn. 1 Tub, țeavă de metal prin care se scurge, de-a lungul zidurilor, apa din streașina unei case, urloiu ¶ 2 Cilindru, tub de tinichea prin care trece fumul de la o sobă de metal în coșul casei (🖼 674): coloană cilindrică de olane la sobele de zid: crivățul urlă în ~ele sobei BR. -VN. ¶ 3 Scoc făcut dintr’un lemn găurit dealungul, prin care curge apa din izvoare sau din cișmele ¶ 4 Tub cilindric, gros, de fontă sau de beton întrebuințat la canale ¶ 5 pl. Țevile de lemn care unesc capacul cazanului de spirt cu gura țevilor de aramă ale putinei răcitoare CIAUȘ. ¶ 6 = BURLUIU ¶ 7 ⊕ Manșetă.

BURLAN, burlane, s. n. 1. Tub (gros) de tinichea, prin care se scurge apa din jgheaburile streșinii; uluc. Cum se zărea de ziuă, se lipea de zid, lîngă burlan, își potrivea pălăria jos, prindea să cînte, ca mîna întinsă. CAMILAR, N. II 135. 2. Tub cilindric de tinichea (la sobele de metal) sau coloană cilindrică de olane (la sobele de teracotă sau de zid), prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. Lemnele se stinseră, flacăra fugi afară prin burlan. CAMILAR, N. II 157. 3. Tub de beton, de fontă, de olane etc. din care se fac canaluri, utilaje pentru exploatarea minieră etc. 4. Scoc (de lemn, de tinichea etc.) prin care curge apa dintr-un izvor sau dintr-o cișmea; jgheab, uluc.

BURLAN, burlane, s. n. 1. Tub de tinichea prin care se scurge apa din streșini; uluc. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. 2. Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. 3. Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canaluri, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Comp. tc. buru „țeavă”.

BURLAN ~e n. 1) Tub de tinichea, prin care se scurge apa de ploaie de pe acoperișurile caselor. 2) Tub (de tinichea sau de olane) prin care trece fumul din sobă spre coș. 3) rar Țeavă prin care se scurge apa dintr-un izvor; șipot; țurloi. 4) Tub din materiale de mare rezistență (oțel, fontă, beton) care se introduce în găurile sondelor pentru susținerea pereților acestora. /cf. turc. buru

burlan n. țeavă de scurs apă. [V. burluiu].

burlán n., pl. e (var. din burluĭ). Tub gros p. apă, fum ș.a. V. urlă.

BURLUIU (pl. -uie) sn. 1 Lemn gros de 6-8 cm., găurit dealungul pînă aproape de unul din capete unde se face o gaură laterală; se pune în vrana butoaielor cu vin, ca să răsufle, mai ales cînd fierbe vinul RV. -CRG. ¶ 2 Gîtul pîlniei (🖼 675) ¶ 3 Gîtul crintei, pe unde se scurge zărul, cînd se frămîntă cașul ȘEZ. ¶ 4 Cilindru de sticlă la o lampă cu petrol, sticlă de lampă [comp. BURLAN].

burlan s. n., pl. burlane

burlan s. n., pl. burlane

burlan s. n., pl. burlane

BURLAN s. v. jgheab, lăptoc, scoc, uluc.

BURLAN s. (înv. și reg.) sulinar, (reg.) urloi, (Transilv.) cetârnă, (Olt., Ban. și Transilv.) dudă. (~ pentru apa de ploaie.)

BURLAN s. (înv. și reg.) sulinar, (reg.) urloi, (Transilv.) cetîrnă, (Olt., Ban. si Transilv.) dudă. (~ pentru apa de ploaie.)

burlan s. v. JGHEAB. LĂPTOC. SCOC. ULUC.

burlan (burlane), s. n. – 1. Tub, conductă, jgheab. – 2. (Arg.) Pantaloni. Origine obscură. Pare var. de la gîrlan, cu schimbarea inițialei ca la gîtlan-bîtlan. – Der. burloi, s. n. (canal de scurgere).

BURLAN s. n. 1. Tub cu pereți subțiri și secțiunea cilindrică sau dreptunghiulară, din fontă, tablă galvanizată, bazalt, azbociment etc., care servește la conducerea apelor de la jgheaburile acoperișului la pămînt. 2. (Ind. Extr.) B. de aeraj = tub de tablă lung de 2-4 m și cu diametrul de peste 30 cm, care face parte din conducta de aeraj a lucrărilor miniere. B. de foraj = fiecare dintre tuburile de oțel care formează coloana pentru tubarea găurilor de sondă. 3. Tub cilindric de tablă sau de olane prin care trece fumul din sobă în coș.

a avea burlanul acordeon expr. a avea pantalonii șifonați