covârși [At: VARLAAM, C. 27/1 / V: ~văr~, ~roși / Pzi: ~șesc / E: ns cf cu vârf și (îndesat)] 1 vt A depăși cu mult ca număr, ca forță etc. 2 vt A întrece (ca măsură, valoare). 3 vt A lăsa în urmă pe cineva. 4 vi A fi superior. 5 vi A pune vârf la toate. 6 vi (Înv) A excela în ceva. 7 vi (Înv) A se distinge prin ceva. 8 vt (Înv) A se ridica trecând peste vârful unei înălțimi. 9 vi (Înv) A trece peste ceva. 10 vt (Înv) A depăși un obstacol. 11 vt (Înv) A depăși limita a ceva. 12 vt (Înv; d. proiectile) A trece pe deasupra țintei. 13 vt A exceda. 14 vt (Înv; d. ape) A se revărsa, acoperind malul. 15 vi (Înv) A deborda. 16 vt (Înv) A îneca. 17 vt (Înv) A cotropi. 18 vt (Înv) A acoperi de... 19 vt (Înv) A copleși. 20 vt (Înv) A învinge. 21 vt (Înv) A supune. 22 vt (Înv) A întrece pe cineva la vorbă Si: (pfm) a dovedi.

A COVÂRȘI ~esc tranz. 1) A depăși cu mult (din punctul de vedere al dimensiunii, cantității etc.). 2) rar A bate într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a învinge; a bate. /cu + vârf

covârșì 1. a întrece, a fi mai presus; 2. a trece măsura, a încărca. [Fuziune din co(prinde) și (să)vârși].

covărși v vz covârși

covâroși vti vz covârși

COVÎRȘI, covîrșesc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (în măsură, număr, valoare, forță etc.); p. ext. a copleși, a învinge, a birui. Mînia omului poate covîrși toate. SADOVEANU, Z. C. 104. Singuri mergeau alături, cu sufletele covîrșite de fericire. SADOVEANU, O. IV 76. Fericirea covîrșește toate celelalte simțiri. ODOBESCU, S. I 142.

covîrșésc v. tr. (vsl. vrŭšiti, cu prefixu kŭ, rus. kŭ, ko, spre. V. vîrf). Întrec, dobor: Turciĭ venise la Valea Albă cu forțe covîrșitoare, dar Moldoveniĭ nu refuzară lupta; cheltuĭelile covîrșesc veniturile.

covârși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșesc, 3 sg. covârșește, imperf. 1 covârșeam; conj. prez. 1 sg. să covârșesc, 3 să covârșească

covârși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșesc, imperf. 3 sg. covârșea; conj. prez. 3 să covârșească

covârși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșesc, imperf. 3 sg. covârșea; conj. prez. 3 sg. și pl. covârșească

COVÂRȘI vb. 1. v. copleși. 2. a(-l) copleși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gândurile.) 3. v. răzbi. 4. v. năpădi. 5. v. întrece.

COVÎRȘI vb. 1. a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) copleși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gîndurile.) 3. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 4. a copleși, a năpădi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. a depăși, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.)

covîrși (-șesc, -it), vb. – 1. A depăși. – 2. A da pe dinafară, a trece peste. – 3. A inunda, a invada. – 4. A copleși. – 5. A învinge, a supune, a domina. Se pare că trebuie plecat de la un sl. *povrŭšiti „a copleși”. S-a produs desigur o schimbare de prefix, ca în covîrni › povîrni, probabil sub influența lui cotropi, sau a expresivității mai mari a lui co-. Cf. vîrf. După Pușcariu, Dacor., VI, 313 și DAR, de la expresia rom. cu vîrf „plin”; pe lîngă diferite dificultăți însă, acest tip de compunere ar fi ciudat în rom. După Scriban, din sl. vrŭšiti cu prefix ku. – Der. covîrșitor, adj. (copleșitor; prea puternic).