8 definiții pentru curmare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURMARE, curmări, s. f. Acțiunea de a (se) curma; încetare, contenire. – V. curma.
CURMARE, curmări, s. f. Acțiunea de a (se) curma; încetare, contenire. – V. curma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
curmare sf [At: (a. 1640) BV I, 109 / Pl: ~mări / E: curma] 1 Constricție puternică, astfel încât legăturile să intre în carne Si: curmănire (1), gâtuire. 2 (Reg) Tăiere a unui lemn de-a curmezișul Si: curmat1 (1). 3 Retezare. 4 Aplecare de mijloc a unui om. 5 (Fig) întrerupere bruscă. 6 (Fig) Sinucidere. 7-8 (Fig; spc) Întrerupere (sau încheiere) a unei conversații. 9 (Înv; d. vocale) Elidare. 10 Traversare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURMARE s. f. Acțiunea de a curma; încetare, contenire, sfîrșit. ◊ Loc. adv. Fără curmare = neîncetat, neîntrerupt. Făcu chipul lui Greuceanu... din fier, apoi porunci... să țină chipul acesta fără curmare în foc. ISPIRESCU, L. 220.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curmare s. f., g.-d. art. curmării; pl. curmări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curmare s. f., g.-d. art. curmării; pl. curmări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curmare s. f., g.-d. art. curmării; pl. curmări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CURMARE s. 1. v. încetare. 2. întrerupere, oprire, (fig.) stăvilire. (~ scandalului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURMARE s. 1. încetare, oprire, potolire, (înv.) precurmare. (~ vîntului.) 2. întrerupere, oprire, (fig.) stăvilire. (~ scandalului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
curmare, curmărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) curma. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: contenire oprire potolire precurmare sfârșit stăvilire încetare întrerupere
- Fără curmare = neîncetat, neîntrerupt. DLRLCsinonime: neîncetat neîntrerupt
- Făcu chipul lui Greuceanu... din fier, apoi porunci... să țină chipul acesta fără curmare în foc. ISPIRESCU, L. 220. DLRLC
-
-
etimologie:
- curma DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.