13 definiții pentru expatriere
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXPATRIERE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria.
EXPATRIERE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
expatriere sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iare, espatriare / P: ~tri-ere / Pl: ~ri / E: expatria] 1 Obligare a cuiva de a-și părăsi patria de origine Si: expatriat1 (1), expatriație (1). 2 Părăsire (forțată) a patriei de origine și stabilire (definitivă sau temporară) în altă țară Si: expatriat1 (2), expatriație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXPATRIERE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria; emigrare. – Pronunțat: -tri-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXPATRIERE s.f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, exilare. [Pron. -tri-e-. / < expatria].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*expatriére f. Plecare din patrie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
espatriare sf vz expatriere[1] modificată
- În original: vz expatriare — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
expatriare sf vz expatriere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
expatriere (desp. -pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatrierii; pl. expatrieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
expatriere (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatrierii; pl. expatrieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
expatriere s. f. (sil. -tri-e-), g.-d. art. expatrierii; pl. expatrieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXPATRIERE s. v. emigrare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXPATRIERE s. emigrare, emigrație, pribegie, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic pașoptist.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Expatriere ≠ repatriere
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ex-pa-tri-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
expatriere, expatrierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: emigrare emigrație exilare pribegie înstrăinare antonime: repatriere
etimologie:
- expatria DEX '09 DEX '98 DN