fantasmă sf [At: ALECSANDRI, P. I, 51 / Pl: ~me / E: ngr φάντασμα] 1 Fantomă (1). 2 (Fig) Imagine ireală. 3 Produs al imaginației, fără corespondent în realitate Si: fantezie (2), himeră, iluzie.

fantásmă s.f. 1 Stafie, nălucă, arătare, fantomă (1), spectru. Îmi venea să mă mir cum eu, viu,... mă duceam cu această fantasmă palidă (EMIN.). 2 Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. Fantasmele de neguri se risipiră (SADOV.). ♦ Lucru inexistent, închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. Acest ideal... e o fantasmă după care în zadar aleargă (GHER.). 3 Spec. Imagini care se prezintă intuiției artistului și care se reflectă în artă prin cuvinte, sunete, contururi, culori. ♦ Ext. Produs al fanteziei creatoare a artistului. 4 Produs al imaginației, în stare de veghe. • pl. -e. / <ngr. φάντασμα, fr. fantasme, germ. Phantasma; cf. lat. phantasma, -atis, gr. φάντασμα < φαντάζω „a (se) arăta, a apărea”.

*FANTASMĂ (pl. -me) sf. Stafie, nălucă, fantomă: Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare ALECS. [ngr.].

FANTASMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. Încet plutind, se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95. S-arată O fantasmă-nfricoșată Care iese din mormînt! ALECSANDRI, P. I 51. 2. Fig. Imagine, priveliște neclară, confuză, ireală; închipuire. Fantasmele de neguri se risipiră și soarele ieșise pe deasupra munților de nouri și umplea șesurile cu pulberea lui de lumină. SADOVEANU, O. VI 44. Luna Luminează somnul unei lumi din basme, Iar omătul umple noaptea de fantasme. TOPÎRCEANU, S. A. 29. ♦ Produs al imaginației, himeră. Acest ideal de «iubită» e o fantasmă, după care în zadar aleargă. GHEREA, ST. CR. I 166.

FANTASMĂ s.f. 1. Stafie, nălucă, fantomă. 2. (Fig.) Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Produs al imaginației, himeră. [< fr. fantasme, it. fantasma, cf. gr. phantasma].

FANTASMĂ s. f. fantomă (1). ◊ (fig.) imagine, priveliște neclară, ireală. ◊ produs al imaginației, himeră. (< fr. fantasme, gr. phantasma)

FANTASMĂ ~e f. 1) v. FANTOMĂ. 2) Imagine vizuală bizară; halucinație; vedenie. /<ngr. fándasma

fantasmă f. fantomă: fantasme ușoare ici-colea trecând BOL. fantasma morții sboară pe a mea ’nchipuire AL.

*fantázmă f., pl. e (vgr. phántasma). Vedenie, nălucă, arătare, viziune, spectru. – Barb. fantómă (fr. fantôme, m.).

fantasmă s. f., g.-d. art. fantasmei; pl. fantasme

fantasmă s. f., g.-d. art. fantasmei; pl. fantasme

fantasmă s. f., g.-d. art. fantasmei; pl. fantasme

fantasmă

fantasmă.

FANTASMĂ s. 1. v. fantomă. 2. v. utopie.

FANTASMĂ s. apariție, arătare, duh, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare.

FANTÁSM (< fr.) s. n. Produs al fanteziei, născocire a imaginației; ♦ (PSIH.) Construcție a imaginației creatoare. ♦ (În psihanaliză) Ansamblu de reprezentări imaginative, conștiente sau inconștiente, compensând decepțiile și dorințele celor incapabili de adaptare la real și care se refugiază în reverie.