FANTOMĂ, fantome, s. f. Arătare, nălucă, stafie, strigoi, fantasmă. ♦ Fig. Ceea ce are o existență fictivă. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme.

fantomă sf [At: NEGRUZZI, S. II, 60 / V: (înv) fantom sn (Pl: ~oame, ~muri) / Pl: ~me / E: fr fantome] 1 Apariție imaterială a unei persoane defuncte Si: arătare (27), fantasmă (1), nălucă, stafie, strigoi. 2 (Fig) Ceea ce are o existență incertă sau imaterială. 3 (Fig; prt) Ființă reală cu înfățișare de fantomă (1). 4 (Fig) Idee sau sentiment obsesiv. 5 (Șîs ~mele trecutului) Amintire obsedantă. 6 (Fig) Persoană sau lucru care nu este decât în aparență ceea ce ar trebui să fie. 7 (Îs) Guvern ~ Guvern lipsit de putere reală sau care nu-și exercită prerogativele. 8 (Înv) Manechin de piele reprezentând o femeie gravidă, asupra căruia studenții în medicină făceau studii de obstetrică. 9 (Înv; îs) Făt ~ Păpușă de pânză în chip de făt, utilizat de studenții la medicină la exercițiile de mânuire a forcepsului. 10 (Med) Membru ~ Membru amputat pe care subiectul continuă să-l perceapă ca și cum l-ar avea încă, traducând persistența conștiinței integrității corpului.

fantómă s.f. 1 Ființă ireală pe care cred sau pretind că o văd unii oameni cu imaginația tulburată ori pe care o creează fantezia scriitorului; fantasmă (1), nălucă, stafie, strigoi. ◊ compar. Oaspe al tulburării păcii care... se furișează prin Europa ca o fantomă îngrozitoare (EMIN.). ♦ Apariție imaterială a unei persoane defuncte. Un mormînt se dezvălește O fantomă-ncoronată din el iese (ALEX.). ♦ restr. Ființă reală cu înfățișare de fantomă. A slăbit foarte mult. Nu mai era el, ci fantoma lui. 2 fig. Ceea ce are o existență incertă, fictivă; ceea ce nu există în realitate; plăsmuire, minciună. Lucrătorii vor ca, în fața demonstrațiunii adevărului, să piară fantoma și declamațiunea (EMIN.). 3 fig. Persoană sau lucru care nu este decît în aparență ceea ce ar fi trebuit să fie. ◊ (polit.; adj.) Guvern-fantomă = a) nume dat fiecăruia dintre guvernele democratice din timpul celui de al Doilea Război Mondial, alcătuite în exil de oamenii politici refugiați în urma ocupației germane; b) guvern care nu-și exercită prerogativele, în perioade de criză internă, sau guvern paralel, lipsit de putere reală, alcătuit de opoziție. 4 fig. Idee, amintire de care nu se poate desprinde, sentiment obsesiv. Fantomele trecutului său îl bîntuie mereu. 5 (med.) Membru fantomă = membru amputat pe care pacientul continuă să-l perceapă ca și cum l-ar mai avea, ca urmare a persistenței conștiinței integrității corpului. • pl. -e și (înv.) fantom s.n. / <fr. fantôme.

*FANTOMĂ (pl. -me) sf. Stafie, nălucă, vedenie de noapte: înfiorat, ca și cînd o ~ ar fi lunecat pe dinaintea lui VLAH. [fr.].

FANTOMĂ, fantome, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni cu imaginația tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor; nălucă, stafie, strigoi, fantasmă, arătare. ♦ Fig. Ceea ce are o existență incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme.

FANTOMĂ, fantome, s. f. 1. Ființă ireală pe care cred sau pretind că o văd uneori oamenii cu imaginația tulburată sau pe care o creează fantezia poeților; nălucă, stafie, strigoi. Nici fantome nu cutreieră misterioase subterane. BARANGA, V. A. 7. Valurile izbite se înalță și se fugăresc ca niște fantome cu giulgiuri albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Un mormînt se dezvelește, O fantomă-ncoronată din el iese. ALEXANDRESCU, P. 132. ◊ (Poetic) Prin păduricea sălbătăcită, prin colțurile de întuneric, pe sub arcadele pustii, parcă rătăcește nevăzuta fantomă a singurătății. SADOVEANU, O. VI 479. Fantoma imaginilor familiare pribegea prin odaie, ca o spumă alburie de fum transparent de tutun. ARGHEZI, P. T. 90. ♦ Fig. Lucru dispărut, din care n-a mai rămas în realitate nimic. Șovinismul și fascismul trebuie să rămîie fantome pe veci închise în trecut. SADOVEANU, C. 161. 2. (Atributiv) Persoană, instituție cu existență fictivă. Zadarnic guvernul fantomă din sud Imploră stăpînii, c-un scîncet zălud. DRAGOMIR, S. 58. – Variantă: (învechit) fantom, fantomuri (NEGRUZZI, S. II 60), s. n.

FANTOMĂ s.f. 1. Nălucă, stafie; vedenie. 2. (Fig.) Plăsmuire. [Var. fantom s.n. / < fr. fantôme].

FANTOMĂ s. f. 1. arătare, nălucă, vedenie; stafie, fantasmă. 2. (fig.) plăsmuire. (< fr. fantôme)

FANTOMĂ ~e f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; nălucă; arătare; vedenie; stafie; spirit; duh. 2) Lucru imaginar care nu are corespondent în realitate. /<fr. fantôme

fantomă f. 1. vedenie de noapte, stafie: lumea nu mai crede în fantome; 2. arătare deșartă, aparență: o fantomă ’ncornorată GR. AL. 3. himeră ce se formează în spirit (= fr. fantôme).

fantómă, V. fantazmă.

fantom sn vz fantomă

FANTOM s.n. v. fantomă.

universitate-fantomă s. f. ◊ „Universități-fantomă care eliberează diplome... legale. Iată un paradox semnalat pe unele meleaguri, prioritarea aparținând însă, după cât se pare, Angliei.” I.B. 8 XI 72 p. 1. ◊ „Organismul de la Strasbourg situează S.U.A. și Italia în fruntea listei «universităților-fantomă» care furnizează amatorilor «diplome à la minut», ce pot fi chiar echivalate în diferite țări occidentale.” Sc. 15 VI 74 p. 6 //din universitate + fantomă; cf. fr. faculté fantôme; DMN 1969//

*fantázmă f., pl. e (vgr. phántasma). Vedenie, nălucă, arătare, viziune, spectru. – Barb. fantómă (fr. fantôme, m.).

fantomă s. f., g.-d. art. fantomei; pl. fantome

fantomă s. f., g.-d. art. fantomei; pl. fantome

fantomă s. f., g.-d. art. fantomei; pl. fantome

fantomă

FANTOMĂ s. apariție, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare.

FANTOMĂ s. apariție, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare.