hăituire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: hăitui¹] 1 Mers în căutarea vânatului Si: hăituială (1), hăituit¹ (1). 2 (Spc) Scoatere a fiarelor sălbatice din ascunzișuri în calea vânătorilor Si: hăituială (2), hăituit¹ (2). 3 (Pex) Alungare a cuiva Si: hăituială (3), hăituit¹ (3). 4 (Pex) Fugărire a cuiva Si: hăituială (4), hăituit¹ (4). 5 (Pex) Urmărire a cuiva Si: hăituială (5), hăituit¹ (5). 6 Gonire a unui animal de undeva Si: hăituială (6), hăituit¹ (6). 7 (Fig) Împingere a cuiva să facă ceva Si: hăituială (7), hăituit¹ (7). 8 (Reg) Nărăvire la ceva Si: hăituială (8), hăituit¹ (8).

HĂITUIRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, scornire, stârnire, (pop.) zgornire. (~ vânatului din bârlog.) 2. v. fugărire.

HĂITUIRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. fugărire, hăituială, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)