jigăraie sf [At: ȘEZ. IV, 126 / V: jâgar~, jâg~, jigar~ / Pl: ~răi / E: ns cf bg жегар, mg zsigora] (Pop) 1 Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2-3 Jigodie (1-2). 4 (Rar) Haită de câini slabi și prăpădiți. 5 (Trs; irn) Păsări. 6 (Trs; irn) Păsări de curte Si: jigoare (2). 7 (Mpp) Jig¹ (3).

JIGĂRAIE sf. 🐕 1 O boală a cîinilor: sar deodată niște cîni la mine, apuca-i-ar jigăraia! (alecs.); are un cîne lung șl slab, parcă-i bolnav de ~ (sad.); pr. exl. cîine bolnav de jigăraie, cîine urîcios: vedea-te-aș la Babeș, ~ îndrăcită! (car.) ¶ 2 Boală a vitelor, caracterizată prin umflarea capului și a gîtului, din care pricină vita nu mai mănîncă, slăbește și piere ¶ 3 = JIG.

JIGĂRAIE, jigărăi, s. f. (Popular) 1. Boală a animalelor care constă în inflamația faringelui. V. jigodie. S-a încercat [leac]... Împotriva ciumei, a holerei, dalacului, turbei, jigărăii, gușterului. HOGAȘ, DR. II 54. 2. Cîine slab, prăpădit, respingător; jigodie. Vedea-te-aș la Babeș, jigăraie îndrăcită. CARAGIALE, O. II 268. ♦ (Rar) Haită, ceată de asemenea cîini. Ce jigăraie de cîini costelivi! CARAGIALE, O. II 310.

JIGĂRAIE jigărăi f. pop. 1) Boală a animalelor, mai ales a câinilor, manifestată prin inflamarea faringelui și prin tuse. 2) fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; jigodie; potaie; javră; cotarlă. / a jigări + suf. ~aie

jigăraie f. 1. arsură după mâncări pipărate; 2. boală la câini (cari tușesc). [V. jig, printr’o formă intermediară jigar = ung. SZIGÁR, slăbănog].

jâgaraie sf vz jigăraie

jâgăraie sf vz jigăraie

jigaraie sf vz jigăraie

JIG sbst. Sensațiune ca de arsură pe piept, sau ca un fel de acreală usturătoare pe gît, produsă din îngrămădirea prea mare a acizilor în stomac; jigăraie [sl. žig].

JIGĂRI (-ăresc) vb. refl. A slăbi de tot, a se pipernici, a se chirci: nu știu cum, dar te jigărești în obraji (dlvr.) [comp. JIGĂRAIE].

jigăráĭ n., pl. urĭ și jigăráĭe f., pl. ăĭ (d. ung. zsigora, colică cînească, infl. și de jigărit și de term. din potaĭe). Marazm la cîni, jabă. Fig. Iron. (jigăraĭe). Potaĭe, cotarlă, javră, jigodie, șarlă, cîne urît. V. jerăgaĭ.

jigăraie (pop.) s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi

jigăraie (pop.) s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi

jigăraie s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi

jigăraie, -răi.

JIGĂRAIE s. v. arsură, boala lui carré, cotarlă, javră, jigodie, potaie, usturime.

jigăraie s.f. 1 (zool. pop.) Javră. Jigodie. Potaie. 2 (med.; reg.) v. Arsură. Usturime. (med. vet.; reg.) v. Boala lui Carré (v. boală).

jigăraie s. v. ARSURĂ. BOALA LUI CARRE. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. USTURIME.