jigodie sf [At: CARAGIALE, M. 332 / Pl: ~ii / E: mg zsigora] 1 Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, căderea părului, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului) Si: jigăraie (2), (îrg) jigărainiță, jigoare (1). 2 Câine jigărit Si: javră, jigăraie (3), potaie. 3 (Pex; dep) Animal jigărit Cf jiganie. 4 (Dep) Om lipsit de caracter. 5 (Pgn) Animal.

JIGODIE sf. 1 🐕 Boală a cîinilor, numită și „rapăn”, de pe urma căreia le cade părul, corpul li se acopere de bubulițe mici, roșii, slăbesc foarte mult și nu se mai pot ținea pe picioare: tremuri ca un cățel bolnav de ~ (dlvr.); lovite-ar jigodia, potaia dracului (car.) ¶ 2 pr. ext. 🐒 Javră, cîine, jiganie: nu-i venea la socoteală să mai țină pe lîngă sine niște jigodii ce nu-i foloseau (pac.); Toate jigodiile, Cîte ’n baltă le vedea, Pe toate că le prindea (mar.).

JIGODIE, jigodii, s. f. 1. Boală molipsitoare, gravă, a cîinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, prin atrofie musculară etc. și care se termină de obicei cu moartea animalului. Tremuri ca un cățel bolnav de jigodie. DELAVRANCEA, S. 196. Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gîndul meu. N-am văzut de cînd sînt o javră mai antipatică și mai scîrboasă. CARAGIALE, O. II 267. 2. Cîine slab, prăpădit, bolnav; jiganie, javră, potaie. ♦ Dihanie, lighioană, animal. Toate jigodiile Cîte-n baltă le vedea Pe toate că le prindea. MARIAN, S. 259.

JIGODIE ~i f. 1) Boală infecțioasă a câinilor tineri, de cele mai multe ori letală, manifestată prin atrofia mușchilor și tulburări generale. 2) pop. fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; javră; jigăraie; potaie; cotarlă. 3) fam. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jivină; jiganie; lighioană. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

jigodie f. 1. jigăraie; 2. fig. lichea. [Origină necunoscută].

jigódie f. (rudă cu jig, jeg). O boală a cînilor (numită și jabă), caracterizată pin căldură, tuse și tristeță. Fig. Iron. Javră, jigăraĭe, cîne prost. Om pîrlit, păcătos.

jigodie (desp. -di-e) s. f., art. jigodia (desp. -di-a), g.-d. art. jigodiei; pl. jigodii, art. jigodiile (desp. -di-i-)

jigodie (-di-e) s. f., art. jigodia (-di-a), g.-d. art. jigodiei; pl. jigodii, art. jigodiile (-di-i-)

jigodie s. f. (sil. -di-e), art. jigodia (sil. -di-a), g.-d. art. jigodiei; pl. jigodii, art. jigodiile (sil. -di-i-)

jigodie, -diei gen. a.

JIGODIE s. v. boala lui carré.

JIGODIE s. v. javră.

jigodie s.f. I 1 (zool.; mai ales deprec.) javră, potaie, cotei, cotarlă, jigăraie, șarlă, cotaie, holă, păhaie, pohârlă, pujlă, teaucă, tută (v. tut²), <reg.; deprec.> cotiuhă, jagardea, schilă. O mulțime de jigodii se adună în jurul tomberoanelor. 2 (zool.; pop.) v. Animal. Bestie. Dihanie. Fiară. Jivină. Sălbăticiune. 3 (med. vet.; pop.) v. Boala lui Carré (v. boală). II fig. (mai ales deprec.) derbedeu, lichea, neisprăvit, netrebnic, om de nimic, pușlama, secătură, căzătură, javră, lepădătură, lepră, otreapă, potaie, zdreanță, <fig.; înv. și pop.> lingoare, <fig.; pop. și fam.>scârnăvie, <fig.; fam.; deprec.> cârnat, pintenat, tinichea, <fig.; reg.> jagardea, loază, lozenie, postoroncă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> jabă, șulfă, <fig.; deprec. > poamă, <fig.; peior.> gunoi. Individul este o jigodie lipsită de caracter.

JIGODIE s. cotarlă, javră, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de cîine.)

jigodie s. v. BOALA LUI CARRE.

jigodie, jigodii s. f. (peior.) om lipsit de caracter.

jigodie penală expr. (deț.) om care nu se ține de cuvânt / care nu-și respectă angajamentele.