13 definiții pentru mirodie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRODIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. – Din bg. mirodija.

mirodie sf [At: (a. 1642) GCR I, 101/5 / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: bg миродия] 1 (Înv; mpl) Mireasmă (2). 2 (Pex) Miros plăcut Si: mireasmă, parfum. 3 Mirodenie 4 (Pex, Ban) Mirodenie (5).

MIRODIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. [Pr.: -di-e] – Din bg. mirodija.

MIRODIE, mirodii, s. f. (Învechit) Mirodenie.

MIRODIE ~i f. înv. Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare; mirodenie. /<bulg. mirodija

mirodíe f. (ngr. myrodĭá și -día, miros plăcut, pătrunjel; bg. mirodiĭa, pătrunjel, sîrb. miródija, aromă. V. miros). Munt. Pl. Mirodeniĭ. Bz. Pop. Bucate bune și rare: ĭ-am dat copiluluĭ și mirodiĭ, și tot n’a tăcut.

mirodenie f. 1. aromă; 2. Bot. nopticoasă. [Și mirodie (FIL.) = gr. mod. MYRODIA].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mirodie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. mirodia (desp. -di-a), g.-d. art. mirodiei; pl. mirodii, art. mirodiile (desp. -di-i-)

mirodie (înv.) (-di-e) s. f., art. mirodia (-di-a), g.-d. art. mirodiei; pl. mirodii, art. mirodiile (-di-i-)

mirodie s. f. (sil. -di-e), art. mirodia (sil. -di-a), g.-d. art. mirodiei; pl. mirodii, art. mirodiile (sil. -di-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIRODIE s. v. aromat, balsam, condiment, ingredient, mireasmă, mirodenie.

mirodie s. v. AROMAT. BALSAM. CONDIMENT. INGREDIENT. MIREASMĂ. MIRODENIE.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRÓDIE s. f. (Învechit; mai ales la pl.) 1. Balsam, mireasmă (2). Luo trupul lui. . . de-l înfășură cu pînză curată și cu mirodiile, cum era obiceaiul (a. 1 642). GCR I, 101/5. Aprinsă într-însa felurimi de mirodii. GORJAN, H. I, 93/11. ♦ P. e x t. Miros plăcut, parfum, mireasmă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W. 2. Mirodenie (I 2). Nu masă trupească, gătire persiană (cum s-ar zice) adecăte cu mirodii și alte amestecături (a. 1691). BV I, 320.. Însămnarea de mirodiile ce am scris la finu Costandin ca s[ă] mi le aducă de la Sibii (a. 1774). FURNICĂ, C. 31. Pune și niscai mirodii. . . scorțișoare, nucșoare, sau cuișoare. TOMICI, C. A. 165/15. ♦ P. e x t. (Ban.) Verdeață aromată, H XVIII 260, cf. ALR I 843/850, 856, LEXIC REG. 49, 55. – Accentuat și: mirodíe TDRG, LEXIC REG. 49. – Pronunțat: -di-e. - Pl.: mirodii. – Din bg. миродия.

Intrare: mirodie
  • silabație: -di-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirodie
  • mirodia
plural
  • mirodii
  • mirodiile
genitiv-dativ singular
  • mirodii
  • mirodiei
plural
  • mirodii
  • mirodiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mirodie, mirodiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.