18 definiții pentru necurat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECURAT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

necurat, ~ă [At: PSALT. HUR. 10V/19 / V: (reg) nic~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + curat] 1 a Care nu este curat Si: murdar. 2 a (Fig) Necinstit. 3 a (Fig) Dubios. 4 a (Fig) Incorect. 5 a (Îvr) Care nu este încă vindecat de o boală. 6 a (Reg; d. femei) Care se găsește în perioada menstruală sau în stare de lehuzie. 7 a (Pex) Care, potrivit credințelor populare, s-a pângărit prin atingere cu o femeie necurată (6), considerată impură. 8 a (Înv; d. animale) A căror carne nu este permis de către Biserică să fie mâncată Si: spurcat. 9-10 smf, a (Înv) (Persoană) care nu crede în Dumnezeu Si: necredincios (18-19). 11-12 smf, a (Înv) (Om) păcătos. 13 smf Păgân. 14 sn Lipsă de credință. 15 a Blestemat. 16 a Diavolesc. 17 a (Îs) Duh (sau, rar, spirit) ~ Spirit rău. 18 sma (Prc) Diavol. 19 sm (Înv) Dușman.

NECURAT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. ◊ Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art.; pop.) Dracul, diavolul. – Ne- + curat.

NECURAT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Necinstit, murdar. V. dubios. Afaceri necurate.De gînduri necurate mi-e simțirea urmărită. MACEDONSKI, O. I 280. El pre nurliu rîdea, Făcînd semne la un alt Judecător necurat. DONICI, F. 63. 2. Blestemat, spurcat; (în concepțiile religioase) închinat diavolului; diavolesc. Mai bine-ți rupeai gîtul decît îmi intrai în casă, ciumă necurată. CONTEMPORANUL, VIII 19. ◊ (Substantivat) Făcu mici fărîme pe necuratul de zmeu, bala dracului. ISPIRESCU, L. 131. ◊ Duh necurat = spirit rău, diavol. Fătu-meu, cum îți mai e? Cum stai la cap? Te-ai mai dezbărat de duhul necurat care te canonește? CARAGIALE, O. III 77. Dare-ar duhul necurat Să fie-n veci fărmecat. ALECSANDRI, P. I 7. ♦ (Substantivat; mai ales în forma articulată) Dracul, diavolul. Așa se învrăjbiră, fără să vrea, ca și cum necuratul și-ar fi vîrît coada. DELAVRANCEA, H. T. 148. L-aș fi strigat, Dar m-am temut că-i apucat Și-mi prind, cu necuratul treabă. COȘBUC, P. I 242. Boierul acela avea o păreche de case... în care se zice că locuia necuratul. CREANGĂ, P. 301.

NECURAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (negativ de la curat) Care este caracteristic pentru drac; de drac; drăcesc; diavolesc; diabolic. * (Duh) ~ spirit rău; diavol. /ne- + curat

necurat a. 1. care nu e curat, murdar; 2. fig. spurcat: duh necurat. ║ m. nume eufemistic dat diavolului: căzu și crăpă ca necuratul ISP. [Traducere după slav. NEČISTĬI (DUHŬ)].

necurát, -ă adj. Murdar, spurcat. Duh necurat, diavolu. S.m. Diavolu. S.n. Ps. S. Necurățenie.

nicurat, ~ă a, s vz necurat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necurat adj. m., pl. necurați; f. necura, pl. necurate

necurat adj. m., pl. necurați; f. necurată, pl. necurate

necurat adj. m., pl. necurați; f. sg. necurată, pl. necurate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECURAT s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

NECURAT adj., s. art. 1. adj. v. impur. 2. adj. v. dubios. 3. adj. v. diabolic. 4. s. art. v. drac.

NECURAT adj. v. ilegal, ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest.

necurat adj. v. ILEGAL. ILICIT. INCORECT. NECINSTIT. NECORECT. NELEGAL. NEONEST.

NECURAT adj., s. art. 1. adj. impur, murdar, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.) 2. adj. dubios, echivoc, îndoielnic, suspect. (De o morală ~.) 3. adj. demonic, diabolic, diavolesc, drăcesc, infernal, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 4. s. art. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.).

necurat s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

Necurat ≠ curat

Intrare: necurat
necurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necurat
  • necuratul
  • necuratu‑
  • necura
  • necurata
plural
  • necurați
  • necurații
  • necurate
  • necuratele
genitiv-dativ singular
  • necurat
  • necuratului
  • necurate
  • necuratei
plural
  • necurați
  • necuraților
  • necurate
  • necuratelor
vocativ singular
plural
nicurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necurat, necuraadjectiv

  • 1. Murdar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murdar antonime: curat
    • 1.1. figurat Dubios, incorect, necinstit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Afaceri necurate. DLRLC
      • format_quote De gînduri necurate mi-e simțirea urmărită. MACEDONSKI, O. I 280. DLRLC
      • format_quote El pre nurliu rîdea, Făcînd semne la un alt Judecător necurat. DONICI, F. 63. DLRLC
  • 2. Blestemat, diabolic, diavolesc, drăcesc, spurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai bine-ți rupeai gîtul decît îmi intrai în casă, ciumă necurată. CONTEMPORANUL, VIII 19. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Făcu mici fărîme pe necuratul de zmeu, bala dracului. ISPIRESCU, L. 131. DLRLC
    • 2.1. Duh necurat = spirit rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: diavol
      • format_quote Fătu-meu, cum îți mai e? Cum stai la cap? Te-ai mai dezbărat de duhul necurat care te canonește? CARAGIALE, O. III 77. DLRLC
      • format_quote Dare-ar duhul necurat Să fie-n veci fărmecat. ALECSANDRI, P. I 7. DLRLC
    • 2.2. (și) substantivat substantiv masculin articulat popular Dracul, diavolul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Așa se învrăjbiră, fără să vrea, ca și cum necuratul și-ar fi vîrît coada. DELAVRANCEA, H. T. 148. DLRLC
      • format_quote L-aș fi strigat, Dar m-am temut că-i apucat Și-mi prind, cu necuratul treabă. COȘBUC, P. I 242. DLRLC
      • format_quote Boierul acela avea o păreche de case... în care se zice că locuia necuratul. CREANGĂ, P. 301. DLRLC
etimologie:
  • ne- + curat. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.