NESĂȚIOS, -OASĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

nesățios, ~oasă a [At: CORESI, EV. 287 / P: ~ți-os / V: (înv) ~sițios, (reg) năsă~, ~sățos, nisățos / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + sățios] 1-2 smf, a (Om) care nu se simte niciodată sătul. 3-4 smf, a (Pex) (Om) lacom la mâncare, la băutură. 5 a (Reg; d. alimente) Care nu satură. 6-7 smf, a (Fig) Nesăturat (3-4). 8 a (Asr; fig) Care nu se poate astâmpăra. 9 a (Fig) Care nu se poate stăpâni. 10 a (Fig) Care nu se poate limita. 11 a (Pex; fig) Mistuitor. 12 av Cu lăcomie. 13 av Cu plăcere. 14 av Cu voluptate.

NESĂȚIOS, -OASĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Ne- + sățios.

NESĂȚIOS, -OASĂ, nesățioși, -oase, adj. Care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește niciodată cu cît are, foarte doritor de..., neîndestulat. Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400. În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. Nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, O. A. 247. ◊ (Adverbial) Să ne privim nesățios Și dulce toată viața. EMINESCU, O. I 174. ◊ (Substantivat) Începea a pricepe că războiul... [este] al nesățioșilor: că pentru veșnic-nesățioșii pier veșnic-flămînzii. SADOVEANU, M. C. 67. ♦ (Despre mîncări) Care nu satură. Ciorbă nesățioasă.

NESĂȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) și adverbial fig. (negativ de la sățios) Care tinde să obțină și să aibă cât mai mult; nesătul; lacom. [Sil. -ți-os] /ne- + sățios

nesățios a. 1. plin de nesațiu; 2. fig. care nu poate fi mulțumit: ambițiune nesățioasă.

nesățiós și -țós, -oásă adj. (d. nesațiŭ, nesaț). Fără saț, de care nu te maĭ saturĭ: mîncare nesățoasă. Fig. Ambițiune nesățoasă.

năsățios, ~oasă a vz nesățios

nesățos, ~oasă a vz nesățios

nesițios, ~oasă a vz nesățios

nisățos^[1], ~oasă a vz nesățios modificată

nesățios (desp. -ți-os) adj. m., pl. nesățioși; f. nesățioasă, pl. nesățioase

nesățios (-ți-os) adj. m., pl. nesățioși; f. nesățioasă, pl. nesățioase

nesățios adj. m. (sil. -ți-os), pl. nesățioși; f. sg. nesățioasă, pl. nesățioase

nesățios.

NESĂȚIOS adj. v. avid, lacom, mistuitor, nedomolit, neîndestulat, nepotolit, nestăpânit.

NESĂȚIOS adj. v. mâncăcios.

nesățios adj. v. AVID. LACOM. MISTUITOR. NEDOMOLIT. NEÎNDESTULAT. NEPOTOLIT. NESTĂPÎNIT.

NESĂȚIOS adj. avid, lacom, mîncăcios, nesătul, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (~ la mîncare.)