pătrundere sf [At: (a. 1778) MINEIUL 131^r1/25 / Pl: ~ri / E: pătrunde] 1 (Asr) Trecere prin ceva până în partea opusă. 2 Perforare. 3 Propagare a unui sunet prin spațiu până la un anumit punct, facându-se auzit. 4 Privire cu atenție, încercând să vadă clar, în ciuda dificultăților Si: scrutare. 5 Străbatere cu greu undeva. 6 Intrare dificilă în ceva. 7 Infiltrare a unui lichid, răspândindu-se și facându-se simțit undeva. 8 Impresionare puternică Si: emoție, înduioșare. 9 (Fig; șîs ~ cu mintea) Capacitate de a înțelege în profunzime ceva Si: (înv) pătrunzătate. 10-12 (Fig; îas) Perspicacitate (1-3). 13 (Fig; îas) Iscusință. 14 Încredințare de ceva. 15 Fermitate.

PĂTRUNDERE, pătrunderi, s. f. Acțiunea de a (se) pătrunde și rezultatul ei; penetrație. 1. Intrare; răzbatere. Pătrunderea milioanelor de femei absolut în toate domeniile muncii și a vieții publice a adus o schimbare radicală în situația ei. SAHIA, U.R.S.S. 105. 2. Adîncimea la care a pătruns un corp. 3. Fig. Capacitatea de a înțelege ceva, agerime de minte; pricepere, perspicacitate. Cei doi prietini schimbară o privire de înțelegere, zîmbind de pătrunderea moșneagului. SADOVEANU, O. VII 121. În judecăți să aibă pătrundere-nțeleaptă. NEGRUZZI, S. II 262. Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne, vesel din fire, glumeț și plin de pătrundere. RUSSO, O. 101. 4. Fig. Puterea de a înduioșa, de a emoționa. [Căpitanul Manoli] cînta strașnic; avea și glas și pătrundere. CARAGIALE, P. 101. ◊ (Rar) Înduioșare. Despre pătrunderea inimii maica Evlampia n-avea nici o știință. GALACTION, O. I 315.

pătrundere f. 1. acțiunea de a pătrunde; 2. fig. ușurința spiritului de a pătrunde în cunoștința lucrurilor: perspicacitate, sagacitate.

pătrúndere f. Acțiunea de a pătrunde. Fig. Perspicacitate, sagacitate, talentu de a pricepe adînc lucrurile orĭ știința.

pătrundere (desp. pă-trun-) s. f., g.-d. art. pătrunderii; pl. pătrunderi

pătrundere (pă-trun-) s. f., g.-d. art. pătrunderii; pl. pătrunderi

pătrundere s. f. (sil. -trun-), g.-d. art. pătrunderii; pl. pătrunderi

PĂTRUNDERE s. 1. răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetranță, penetrare, penetrație. (~ cuiului prin perete.) 2. v. penetranță. 3. infiltrare. 4. intrare, străbatere. (~ luminii prin fereastră.) 5. v. intrare. 6. v. acuitate. 7. v. înțelegere.

PĂTRUNDERE s. 1. răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetranță, penetrare, penetrație. (~ cuiului prin perete.) 2. (FIZ.) penetranță, penetrație. (~ unei radiații.) 3. infiltrare, infiltrat, infiltrație, (livr.) insinuare. (~ apei în zidărie.) 4. intrare, străbatere. (~ luminii prin fereastră.) 5. intrare, trecere. (~ cuvîntului în limba literară.) 6. acuitate, agerime, clarviziune, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 7. înțelegere, pricepere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.)