opțiuni
  • info

14 definiții pentru polițai

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIȚAI, polițai, s. m. 1. (Înv.) Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare; polițmaistru. ♦ Sergent de stradă sau agent de poliție. 2. (Fam.) Polițist. – Din germ. Polizei.

polițai smi [At: BR (1821), 10/7 / E: ger Polizei(beamte), Polizei(mann), Polizei(agent)] (Iuz) 1 (Înv) Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție a unui oraș Si: (înv) polițmaistru. 2 (Pex) Sergent de stradă. 3 (Pgn) Agent de poliție Si: polițist (1).

POLIȚAI, polițai, s. m. Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare, în vechea organizare a țării; polițmaistru. ♦ (În trecut) Sergent de stradă sau agent de poliție. – Din germ. Polizei.

POLIȚAI, polițai, s. m. (În vechea organizare administrativă) Șeful poliției în orașele de provincie sau în circumscripțiile unui oraș mai mare. V. comisar, chestor. Șeful gării vorbea cu un polițai. DUMITRIU, N. 71. Du-te la polițai și la prefect și spune-le întîmplarea, ca să facă cercetări. SADOVEANU, B. 72. ◊ (Metaforic) Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete, Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, P. 152. ♦ Sergent de stradă. Noaptea nu s-auzeau decît țignalele prelungi ale polițailor. CAMILAR, N. II 136.

POLIȚAI ~ m. înv. 1) Șef al poliției unui oraș sau al unei circumscripții dintr-un oraș. 2) v. POLIȚIST2. /<germ. Polizei

polițáĭ m., pl. tot așa (rus. [d. germ] policaĭ-, policeĭ- saŭ polic- méĭster, maestru polițiiĭ). Chestor, șefu poliții unuĭ oraș (numit prefect de poliție în orașele marĭ). – Pop. și polițár.

polițaiu m. șef de poliție. [Nemț. POLIZEI(LIEUTENANT)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

polițai (înv., fam.) s. m., pl. polițai, art. polițaii

polițai (înv., fam.) s. m., pl. polițai, art. polițaii

polițai s. m., pl. polițai, art. polițaii

polițaiu, -țai.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLIȚAI s. polițist, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.

POLIȚAI s. polițist, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

polițai, polițai s. m. 1. (înv.) sergent de stradă 2. (peior.) polițist

Intrare: polițai
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polițai
  • polițaiul
  • polițaiu‑
plural
  • polițai
  • polițaii
genitiv-dativ singular
  • polițai
  • polițaiului
plural
  • polițai
  • polițailor
vocativ singular
  • polițaiule
plural
  • polițailor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polițai, polițaisubstantiv masculin

  • 1. învechit Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: polițmaistru
    • format_quote Șeful gării vorbea cu un polițai. DUMITRIU, N. 71. DLRLC
    • format_quote Du-te la polițai și la prefect și spune-le întîmplarea, ca să facă cercetări. SADOVEANU, B. 72. DLRLC
    • format_quote metaforic Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete, Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, P. 152. DLRLC
    • 1.1. Sergent de stradă sau agent de poliție. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Noaptea nu s-auzeau decît țignalele prelungi ale polițailor. CAMILAR, N. II 136. DLRLC
  • 2. familiar Polițar, polițist, sticlete. DEX '09
    sinonime: polițar polițist sticlete
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.