POSOMORÂT, -Ă, posomorâți, -te, adj. (Despre oameni) Prost dispus; trist, mohorât, posac; (despre fața sau privirea oamenilor) care exprimă o proastă dispoziție, tristețe etc. ♦ (Despre obiecte, peisaje etc.) Care este de culoare întunecată, lipsit de lumină; p. ext. care face o impresie tristă; dezolant, sumbru. ♦ Fig. (Despre cer) Acoperit cu nori; p. ext. (despre timp) întunecat, ploios. – V. posomorî.

posomorât, ~ă a [At: NECULCE, L. 80 / V: (reg) lo~, (înv) ~rit / Pl: ~âți, ~e / E: posomorî] 1 (D. oameni) Care are fizionomia, ochii, privirea etc. încruntată, întunecată, tristă ca urmare a unei proaste dispoziții, a unei nemulțumiri, a unei stări sufletești apăsătoare. 2 (D. fizionomia, ochii, privirea etc. oamenilor) Care exprimă sau trădează o stare de proastă dispoziție, de nemulțumire, de tristețe Si: încruntat, întunecat, mohorât, noros, posac, trist. 3 (D. cer) Acoperit de nori Si: înnegurat, înnorat, întunecat. 4 (D. nori) De culoare închisă, întunecată. 5 (D. nori) Care aduce vreme urâtă, precipitații. 6 (D. zile, vreme) Cu precipitații Si: ploios, urât. 7 (D. obiecte, elemente ale naturii, peisaje etc.) Care este de culoare închisă. Si: întunecat. 8 (D. obiecte, elemente ale naturii, peisaje etc.) Care face o impresie tristă Si: dezolant, melancolic, sumbru. 9 (Pex; d. obiecte, elemente ale naturii, peisaje etc.) Care inspiră melancolie, dezolare, tristețe prin aspectul întunecat, sărăcăcios etc. Si: dezolant, melancolic, sumbru.

POSOMORÂT, -Ă, posomorâți, -te, adj. (Despre oameni) Rău dispus; trist, mohorât, posac; (despre fața sau privirea oamenilor) care exprimă o rea dispoziție, tristețe. ♦ (Despre obiecte, peisaje etc.) Care este de culoare întunecată; p. ext. care face o impresie tristă; dezolant, sumbru. ♦ Fig. (Despre cer) Acoperit cu nori; p. ext. (despre timp) întunecat, ploios. – V. posomorî.

POSOMORÂT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A POSOMORÎ și A SE POSOMORÎ. 2) (despre peisaje, țesături, obiecte etc.) Care este de culoare întunecată, mohorâtă, inspirând tristețe. /v. a (se) posomorî

posomorit, ~ă a vz posomorât

POSOMORÎT, -Ă, posomorîți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Rău dispus, trist, întunecat la față, mohorît. Stoica își priponise caii subt frasini și aștepta posomorît lîngă foc. SADOVEANU, M. C. 186. Tăcut, posomorît, Andrei plecă capul în jos, fără să zică nimic. HOGAȘ, DR. 236. Și amîndoi bătrînii aceștia erau albi ca iarna și posomorîți ca vremea cea rea, din pricină că n-aveau copii. CREANGĂ, O. A. 163. ◊ (Despre înfățișarea, privirile oamenilor) Alții cu fața posomorîtă, Oftînd mult jalnic, le răspundea. ALECSANDRI, T. I 378. (Fig.) În fața noastră munții Dobrogei stăteau nemișcați, cu frunțile posomorîte, la spatele pădurilor de sălcii și mlaștinilor întinse. DUNĂREANU, N. 28. ◊ (Despre firea, gîndurile oamenilor) Întoarce-te de-acu-n casă, Catrino, ș-alungă cele gînduri posomorîte. ALECSANDRI, T. 1570. (Rar, despre animale) Bufnele posomorîte, în a lor cuiburi trezite, – Țipă cu glas amorțit. ALECSANDRI, P. A. 101. 2. Care este de culoare întunecată; p. ext. care face o impresie tristă, predispune la tristețe; dezolant, sumbru. Pădurea de coniferi e sumbră și posomorîtă. RALEA, O. 132. La cîțiva pași de mine, curgea Siretul, cu apele lui posomorîte. DUNĂREANU, CH. 134. Ce zile posomorîte și ce nopți lungi. DELAVRANCEA, A. 128. ◊ Fig. Ne împresura de pretutindeni singurătate posomorîtă. SADOVEANU, O. L. 22. Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorîte Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O. I 32.

posomorît a. și m. 1. întunecat la față: vreme posomorîtă; 2. fig. trist, posac: de omul posomorît și norocul fuge.

POSOMORÂT adj., adv. 1. adj. v. încruntat. 2. adj., adv. v. îmbufnat. 3. adj. v. ursuz. 4. adj. întristat, mâhnit, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorât. (O față ~.) 5. adj. v. înnorat. 6. adj. v. dezolant. 7. adj. melancolic, trist. (O noapte ~.)

Posomorât ≠ vesel, voios, radios, zâmbitor, senin

POSOMORÎT adj., adv. 1. adj. încruntat, întunecat, mohorît, posac. (O față ~.) 2. adj., adv. chiorîș, îmbufnat, încruntat, mohorît. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?) 3. adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 4. adj. întristat, mîhnit, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (E tare ~.) 5. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, urît, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) 6. adj. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorît, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 7. adj. melancolic, trist. (O noapte ~.)