povârniș sn [At: BĂLCESCU, M. V. 140 / V: (reg) pohâ~, (îrg) ~ârș / Pl: ~uri / E: povârni + -iș] Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versanții unor forme de relief Si: coastă, muchie, pantă¹, (rar) prăvălac, prăvăluc, (pop) prăvăliș, clină, (îrg) piez, (înv) povârnitură (1), (reg) piezișea, ponciș, povârghie, prăval, prăvălitură¹, răpăguș¹.

POVÂRNIȘ ~uri n. Porțiune de teren cu suprafață înclinată; pantă; coastă; costișă; versant. /a (se) povârni + suf. ~iș

povârniș n. drum înclinat și lunecos.

pohârniș sn vz povârniș

povârș sn vz povârniș

POVÎRNIȘ, povîrnișuri, s. n. Pantă, coastă (abruptă), versant al unei înălțimi. Urcăm pe povîrnișul de bolovani. BOGZA, Ț. 64. Caii nu mai puteau. Harabaua se oprise pe un povîrniș. Căprarul și artileristul săriră de pe capră. ZAMFIRESCU, R. 241. Și ne coborîm noi, și ne tot coborîm cu mare greutate pe niște povîrnișuri primejdioase. CREANGĂ, O. A. 47. ◊ Fig. Cu cea mai mare grijă trebuie să privim povîrnișul primejdios pe care azi a început să lunece literatura, mai ales poezia. IONESCU-RION, C. 118. Ușoară ca o săgeată, o plută... se răpede în salturi pe povîrnișul apei. RUSSO, O. 105.

povîrníș n., pl. urĭ (d. povîrnesc). Pantă saŭ drum înclinat.

povârniș s. n., pl. povârnișuri

povârniș s. n., pl. povârnișuri

povârniș s. n., pl. povârnișuri

povîrniș, pl. povîrnișuri

POVÂRNIȘ s. v. pantă.

POVÎRNIȘ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, muchie, pantă, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. si reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)

povârniș continental, (engl.= continental slope) zona de racord dintre → șelf și fundul oceanic; are o înclinare de 3-6°, foarte rar putând atinge 20°; lărgimea medie a p.c. este de 20 km; spre ocean, se prelungește prin → piemontul oceanic. Sin. pantă continentală, taluz.

POVÂRNÍȘ (< povârni) s. n. Versant al unui deal, al unui munte; pantă abruptă, coastă; pripor. ◊ P. continental = porțiune de legătură între platforma continentală și fundul bazinelor oceanice. Poate coborî de la c. 200 m sub nivelul mării până la 3-4.000 m. Sin. taluz continental.