VERSANT, versanți, s. m. Coastă a unui munte sau a unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. și: (n.) versante] – Din fr. versant.

versant sn [At: COBÂLCESCU, ap. I. IONESCU, M. 47 / Pl: ~e, ~nți sm, (rar) ~uri / E: fr versant] 1 Fiecare dintre pantele unui deal sau ale unui munte. 2 Fiecare dintre cele două pante care delimitează o vale² (1). 3 (Cns) Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș.

versant s.n. 1 (geomorf.) Fiecare dintre pantele unui deal sau ale unui munte; fiecare dintre cele două pante care delimitează o vale. ◊ Fig. Poezia d-lui Arghezi e sortită... să ocupe versantul liber, în fața lui Eminescu (CONST.). 2 Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. • pl. -e, -uri, m. -ți. /<fr. versant.

VERSANT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți] – Din fr. versant.

VERSANT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal. Mehedințul se ține geograficește de munții Banatului și le formează versantul oriental. I. IONESCU, M. 47. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. – Pl. și: (m.) versanți (PROBL. GEOGR. I 98).

VERSANT s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafață înclinată a unui acoperiș cu două fețe. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. versant].

VERSANT s. n. / s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant)

VERSANT ~e n. 1) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; pantă; povârniș; coastă; costișă. 2) Suprafața înclinată a unui acoperiș. [Pl. și versanți] /<fr. versant

*versánt n., pl. urĭ saŭ e (fr. versant, it. versante). Povîrniș, coastă, pantă, de unde se scurg apele. V. pripor.

versant s. m., pl. versanți

!versant s. m., pl. versanți

versant s. n./s. m., pl. versante/versanți

VERSANT s. v. pantă.

VERSANT s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)