REPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

repede [At: PSALT. 89 / V: (înv) răp~, răpide, / Pl: ~ezi, (îvr ) ~ / E: ml rapidus, rapide] 1 av (Îoc încet, domol) Cu grabă Si: iute, rapid. 2 av (Îoc rar) Cu mișcări rapide și dese. 3 av Fără întârziere Si: brusc (2), deodată (2), imediat. 4 av (Îe) A o lua ~ A se grăbi într-o acțiune fără a judeca rezultatele Si: a se pripi. 5 av (Îe) A lua (pe cineva) ~ sau cu ~a A lua (pe cineva) pe nepregătite, prin surprindere. 6 av (Îe) ~-repejor Fără întârziere Si: îndată. 7 av (Rar) Cu ușurință Si: fără efort. 8 av Curând (10). 9 a (D. mișcări) Iute. 10 a (D. lucruri în mișcare) Care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală. 11 a (Îoc rar) Care se succedă, se desfășoară într-un ritm rapid. 12 a (D. ape) Care curge sau care se mișcă cu repeziciune. 13 a (D. timp) Care trece cu repeziciune. 14 a (Rar; d. expuneri, descrieri etc.) Succint. 15 a (D. ființe sau manifestările lor) Ager (1). 16 a (D. ființe sau manifestările lor) Grăbit 17 a (Îlav) Cu pași ~ezi În ritm rapid Si: (nob) grabnic (7). 18 a (D. agenți fizici) Care se manifestă cu putere, dar nu durează mult. 19 a (Prc; d. picături, stropi etc.) Care cade iute, succedându-se rapid. 20 a (D. dealuri, pante, planuri înclinate etc.) Abrupt (1). 21 a (D. drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp, fără ocol. 22 sf (Îvr) Curgere, mișcare rapidă. 23 sf (Ent) Insectă de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră și care fuge foarte iute Si: (reg) măsurător, târtâriță (Cincindela campestris).

REPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute. 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

REPEDE², repezi, adj. (În opoziție cu încet, lin) 1. (Despre mișcări) Iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală. Omenirea merge într-un progres continuu a cărui mișcare e cu atît mai repede, cu cît mai mult înaintează. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. Anii mei repezi, viața-mi trăită Le văz grămadă în urmă-mi stînd. HELIADE, O. I 78. ♦ (Despre ființe sau unele părți ale corpului lor) Care se mișcă sau se poate mișca cu rapiditate; iute, ager, sprinten. Degetele repezi poartă acul fin. EMINESCU, O. IV 364. Caii repezi, ageri, cu coame răsfirate Cu nările aprinse, cu gurile spumate... La sunete de luptă, pe cîmp își luau zborul. ALEXANDRESCU, M. 30. ♦ (Despre manifestări ale omului) Grăbit, pripit, repezit. Mă gîndeam la... băiatul plin de avînt, cu gesturile foarte repezi și nervoase. SADOVEANU, O. VIII 17. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. Industria construcțiilor mecanice s-a dezvoltat cu pași foarte repezi. SAHIA, U.R.S.S. 90. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge cu repeziciune. În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi, în umedul amurg, Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191. Pîraie repezi s-azvîrl cu vuiet în Bistrița. VLAHUȚĂ, O. A. 417. ♦ (Despre picături, stropi etc.) Care cade iute, succedîndu-se rapid. Ploaia cade-n repezi picuri. COȘBUC, P. I 119. Caii aleargă îndemnați de țipetele vizitiului, speriați de răpăitul stropilor cari cad, repezi și grei, ca o grindină de gloanțe. VLAHUȚĂ, R. P. 61. 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere, dar nu durează mult, care trece iute. Pe aicea nu umblă niciodată ciobanii, fiind un loc primejdios la vreme de ploi repezi, cad risipituri din păreți și omoară oile. SADOVEANU, F. J. 371. Supărările iubirii Sînt ca ploile cu soare: Repezi, dar cu cît mai repezi Cu atît mai trecătoare. TOPÎRCEANU, B. 56. 3. (Despre dealuri, pante sau planuri înclinate) Abrupt, pieziș, povîrnit, în pantă. Albia îngustă într-o parte se înalță drept, pe lîngă mănăstire, se ridică într-o coamă repede. SADOVEANU, O. VII 204. Acoperișul de șindrilă destul de repede, căzînd pe strășini în chip de coadă de rîndunică, e străbătut, cam în dreptul tinzii, de un soi de foișor. CĂLINESCU, I. C. 46. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. Își chibzuia drumurile cele mai scurte și repezi. C. PETRESCU, A. R. 10.

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgătoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitații atmosferice) Care sunt intense și de scurtă durată. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu unghi mare de înclinație. Povârniș ~. 6) (despre mișcări) Care se face fară întârziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

repede a. 1. se zice de o mișcare impetuoasă și violentă: apă repede; 2. alunecos: loc repede la vale; 3. impetuos: șuvoiu repede. [Lat. RAPIDUS]. ║ adv. foarte iute, deodată.

répede, V. răpede.

răpide a, av vz repede

RĂPEDE¹ adj. v. repede³.^[1]

răpede (est) și répede (vest) adj., pl. zĭ (lat. rápidus, răpede [ca limpede d. limpidus], d. rápere, a răpi. V. răpesc). Rapid, accelerat, care merge (fuge, curge) ĭute: tren, vapor, rîŭ răpede. Care e făcut cu mișcărĭ grăbite: mers, marș, lucrare răpede. Povîrnit, care te silește să mergĭ răpede: un loc răpede. Adv. A merge, a curge, a vorbi, a porni răpede. A lua pe cineva răpede, a-l grăbi să facă cum vreĭ tu, a nu-ĭ da timp să se gîndească: ĭa-l încet, că, dacă-l ĭeĭ răpede, se’ncurcă. S. m. Trans. (repede). Un fel de buburuz cu cîte cincĭ puncte albe pe fie-care elitru (cicindela campestris). V. strepede.

repede³ (insectă) (reg.) s. f., g.-d. art. repezii; pl. repezi

repede² adv.

repede¹ adj. m. și f.; pl. m. și f. repezi

repede³ s. f., g.-d. art. repezii; pl. repezi

repede¹ adj. m. și f.; pl. m. și f. repezi

repede (insectă) s. f., pl. repezi

repede adj. m., f. repede; pl. m. și f. repezi

repede

repede, -zi.

REPEDE adj., adv., s. I. adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. v. iute. 3. adv. v. iute. 4. adv. v. imediat. 5. adv. v. allegro. 6. adv. v. deodată. 7. adj. v. abrupt. II. s. (ENTOM.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, târtăriță.

REPEDE adj. v. succint, sumar.

repede adj. v. SUCCINT. SUMAR.

REPEDE adj., adv., s. 1. adj. ager, agil, isteț, iute, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 2. adv. grabnic, iute, rapid, tare. (Alerga cînd mai ~, cînd mai încet.) 3. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi!) 4. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 5. adj. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 6. adv. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...) 7. s. (ENTOM.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, tîrtăriță.

repede adj. – 1. Rapid, iute. – 2. Abrupt, pieziș. – 3. (Adv.) Curînd, degrabă, rapid. – 4. (S. m.) Insectă (Cicindella campestris). – Var. Mold. răpede. Trans. de V. rapăd. Istr. răpede. Lat. rapĭdus (Pușcariu 1455; REW 7054), cf. it. ratto. Schimbarea finalei trebuie să fie modernă, cf. rapăd (Todoran, Dacor., XI, 128), așa că ipoteza unui lat. *rapĭdis (Pușcariu) nu pare necesară; cf. limpede. Sensul 2 ar putea fi rezultatul unei contaminări cu lat. rῑpĭdus „abrupt”, de unde it. ripido și probabil fr. raide „rigid” < rĭgĭdus. Der. repezi, vb. (a arunca, a răspîndi; a alunga, a da afară; a expedia, a trimite repede; a pregăti în grabă; a reproșa, a mustra; refl., a se grăbi; refl., a se năpusti, a tăbărî; refl., a fugi); repezeală, s. f. (repeziciune; mustrare, ceartă); repezit, s. m. (grăbit; agitat); repezitură, s. f. (pornire, impuls); repeziș, s. n. (pantă, povîrniș); repeziciune, s. f. (promtitudine); repejune (var. repegiune), s. f. (Mold., repezeală); repejor (var. repegior), adv. (prompt, în grabă); repega (var. răpăga), vb. (a aluneca, a cădea), este cu repezi (› repegiune) în aceeași relație ca putregai cu putrezi › putregiune sau mucegai < mucezi (de la un lat. *rapĭcāre, după Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 300; din lat. *rĕpĭcāre < rĕpĕns, după Giuglea, Dacor., IV, 381; din lat. *rĕpĭgāre < rĕpĕre, după Buescu, R. Études roum., III, 168; legătura cu mag. repegetni „a se crăpa”, sugerată de Scriban, nu e posibilă); rapăg, s. n. (Banat, alunecuș, patinoar); repeguș (var. răpăguș), s. n. (lunecuș; povîrniș); repezină, s. f. (abis, tău, repeziș), cf. Densusianu, Rom., XXXVIII, 73. Din rom. provine săs. repezin, vb.

BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne.

NIHIL EST ANNI VELOCIUS (lat.) nimic nu trece mai iute ca anii – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, X, 250. V. și Eheu! Fugaces... labuntur anni.

REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi și subțiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine și numele. Au culori metalice, strălucitoare și de obicei prezintă pete sau benzi albe pe elitre. Atât adulții cât și larvele se hrănesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea dăunătorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de câmp (Cicindela campestris) și repedeaua de munte (C. silvicola).