răzbi [At: PSALT. HUR. 116^v/22 / V: (rar) râz~ / S și: rez~ / Pzi: ~besc / E: vsl развити] 1 vt (Îrg) A zdrobi. 2 vt (Îrg) A lovi. 3 vr (Reg) A se zbate (pentru a se elibera). 4 vt A învinge. 5 vt (Îvr) A nimici. 6 vt A copleși pe cineva (prin număr, forță etc.). 7 vt (Îe) A ~ (pe cineva) cu bătaia (sau în bătaie, în bătăi) A bate rău pe cineva. 8 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în palme A lua pe cineva la palme. 9 vt (D. senzații, sentimente etc.). A pune stăpânire pe cineva. 10 vt (Fig) A uimi. 11 vt (Înv; îe) A ~ (cuiva) ochii (cu ceva) A face pe cineva să se minuneze. 12 vi A-și face drum. 13 vi A pătrunde (dincolo) Si: a pătrunde, a răzbate (7). 14 vt A ieși (cu greu) la iveală. 15 vi (Rar) A apărea în toată înălțimea. 16 vi A ajunge (cu greu) undeva Si: a răzbate (11). 17 vi (D. sunete) A se face auzit (până la...) Si: a străbate, a răzbate (8). 18 vi (D. mirosuri) A ajunge până la... 19-20 vit A reuși. 21 vi (Rar) A dăinui (1). 22-23 vit A face față Si: a prididi. 24 vi (Îe) A o ~ în... A trece la... 25 vi (Îae) A se apuca de...

RĂZBI, răzbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și face drum, a pătrunde, a înainta, a trece (dincolo); a răzbate. Sania n-a mai putut răzbi prin troian. C. PETRESCU, A. 282. A faclelor lucire răzbind prin pînza fină Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. Trei zile-n urmă am răzbit Prin Dunărea umflată. ALECSANDRI, P. A. 206. ◊ Fig. Vom răzbi prin toate, că nu ne trudim degeaba. VORNIC, P. 131. 2. Intranz. A ajunge undeva, a se strecura (pînă la); a răzbate (2). Bătrînului Dămian îi zicea Gălățanul, pentru că răzbea cu dubasul lui, ducînd pește, pînă-n tîrgul cel mare al Dunării. SADOVEANU, O. VIII 235. Nici pasăre măiastră nu poate răzbi pînă unde sîntem noi acum. ISPIRESCU, L. 236. Nu vă lăudați că voi ați răzbit cu sabia în casa noastră. ODOBESCU, S. III 551. ♦ (Despre glas, zgomot etc.) A se face auzit, a ajunge pînă la... Atunci au răzbit la trăsură strigătele tatii. VORNIC, P. 17. De acolo răzbi un muget. PAS, Z. IV 168. ♦ (Despre un miros) A se răspîndi. Spre seară răzbea... mireasma de lămîiță. CAMIL PETRESCU, O. I 598. Semăna-ți-aș numele Prin toate grădinile, Să zboare miroasele La toate frumoasele, Să răzbească și la mine Supărarea să-mi aline. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. 3. Tranz. A învinge, a răpune, a înfrînge. Gheorghe Dima s-a bătut cu turcul, l-a răzbit și l-a alungat spre Țarigrad. GALAN, Z. R. 39. Ștefan-vodă a apucat sabia și a bătut război cu păgînii în Țara Muntenească. I-a răzbit și s-a întors cu mare dobîndă. SADOVEANU, F. J. 556. ◊ Fig. Păcat să te răzbească junghiul și să te trîntească la pat. C. PETRESCU, A. R. 50. ♦ A sili pe cineva să se dea învins, a-i veni cuiva de hac, a-l da gata. Trăsnea... dacă vede că-l răzbim cu poștele, se mută la altă gazdă. CREANGĂ, A. 102. ◊ Expr. A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) rău, a-l bate măr. ♦ (Despre senzații, sentimente etc.) A copleși, a cuprinde, a birui. Groază năprasnic-acum a răzbit speriatele piepturi, Tremură toți. COȘBUC, AE. 35. Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea. CREANGĂ, A. 66. 4. Intranz. A prididi, a termina, a isprăvi. Nu pot răzbi cu treburile pe care le am.

A RĂZBI ~esc 1. tranz. (despre sentimente, senzații, stări etc.) A cuprinde pe de-a-ntregul; a pătrunde. L-a răzbit oboseala. 2. intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a pătrunde; a răzbate. 2) fig. A ajunge, învingând obstacole; a răzbate. /<sl. razbiti

râzbi v vz răzbi

răsbì v. 1. a pătrunde de cea parte: cum ai putut răsbi până aci? 2. fig. a învinge: l’a răsbit frigul, foamea? 3. fam. a omorî în bătăi. [Slav. RAZBITI, a frânge].

răzbésc v. tr. (vsl. razbiti, a disolva, a frînge, d. biti, a bate, ca și izbesc). Înfrîng, înving, răpun (fig.): m’a răzbit frigu și sărăcia. V. intr. Răzbat, străbat: cuĭu a răzbit pin scîndură, eŭ am răzbit pin desiș.

răzbi (a ~) (a răzbate) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbesc, 3 sg. răzbește, imperf. 1 răzbeam; conj. prez. 1 sg. să răzbesc, 3 să răzbească

răzbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbesc, imperf. 3 sg. răzbea; conj. prez. 3 să răzbească

răzbi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbesc, imperf. 3 sg. răzbea; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbească

răzbi

răzbesc, -beam 1 imp.

RĂZBI vb. v. bate, birui, izbi, izbândi, izbuti, înfrânge, întrece, învinge, lovi, reuși, sfărâma, zdrobi.

RĂZBI vb. 1. v. pătrunde. 2. v. ajunge. 3. v. depăși. 4. v. prididi. 5. a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 6. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovârși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. v. copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.)

RĂZBI vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a ajunge, a răzbate, a străbate. (Strigătul ~ pînă la el.) 3. a birui, a depăși, a înfrînge, a învinge, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 4. a dovedi, a prididi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) 5. a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 6. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. a-(l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.)

răzbi vb. v. BATE. BIRUI. IZBI. IZBÎNDI. IZBUTI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LOVI. REUȘI. SFĂRÎMA. ZDROBI.