SAD, saduri, s. n. (Înv.) Plantație de pomi fructiferi; livadă. ♦ Vie plantată de curând. ♦ Răsad. ♦ (În forma sadă) Butaș (de salcie). [Var.: sadă s. f.] – Din sl. sadŭ.

sad sn [At: COD. TOD. 210 / V: (înv) saad, (reg) ~ă sf / Pl: ~uri, (îrg) ~e, săzi / E: vsl садъ] 1 (Înv) Plantă. 2 (Îrg) Răsad¹ (1). 3 (Îrg) Butaș. 4 (Spc) Butaș de salcie de dimensiuni mari, folosit la împăduriri Si: sadie. 5 (Bot; reg; șîc ~-pletos) Sadină (2) (Chrysopogon gryllus). 6 (Bot; reg) Bărboasă (3) (Botriochloa ischaemum). 7 (Îrg) Livadă. 8 (Îrg) Grădină (1). 9 (Îs) Mere de ~ Soi de mere nedefinit mai îndeaproape. 10 (Îrg) Vie tânără (sădită de curând). 11 (Înv) Loc necultivat (pe care cresc arbuști sălbatici). 12 (Reg) Sămânță (1). 13 (Îe) A avea (sau a fi cu) ~ (bun) la vorbă A vorbi cu rost, cu seriozitate. 14 (Îae) A avea chef de vorbă. 15 (Înv; pgn) Soi¹.

SAD, saduri, s. n. (Înv.) Plantație de pomi fructiferi; livadă. ♦ Vie plantată de curând. ♦ Răsad. – Din sl. sadŭ.

SAD², saduri, s. n. (Învechit) Plantație de pomi, livadă, grădină; vie plantată de curînd; răsad. V. sadă. Cînd o stîncă mare dintr-un munte s-a surpat, Zdrobește... sfarmă orice-n drumu-i a aflat; Casele de pe costișă, grădini, saduri, livezi, vii. NEGRUZZI, S. I 127. Este un cîmp lat, ce are... către apus o apă Ce saduri, grădini adapă. ALEXANDRESCU, P. 96.

sad n. tot ce se plantează. [Slav. SADŬ, plantă, fruct].

sad n., pl. urĭ (vsl. sadŭ, plantă, pom, poamă. V. ră-sad). Plantă tînără (legumă, pom) care a ĭeșit din sămînță și urmează să fie răsădită. Vie sădită de curînd (V. halîngă). Plantă sădită de mîna omuluĭ: buruĭenile și sadurile (Isp.). Livadă saŭ vie.

SADĂ s. f. v. sad.

saad sn vz sad

sadă² sf vz sad

SADĂ, sade, s. f. (Reg.) Butaș (de salcie). – Sad + suf. -ă.

SADĂ, sade, s. f. (Regional) Lăstar (mai ales de salcie) care se înfige în pămînt pentru a da naștere la o nouă plantă; butaș de salcie. V. sad². Ocoli și coasta cea mare... cu sade de salcă. RETEGANUL, la CADE.

sad (înv.) s. n., pl. saduri

sad (înv.) s. n., pl. saduri

sad s. n., pl. saduri

sadă (reg.) s. f., g.-d. art. sadei; pl. sade

sada s. f., g.-d. art. sadei; pl. sade

SAD s. (înv.) pusoare.

SAD s. v. bărboasă, butaș, categorie, chip, fel, ferment, gen, grădină, livadă, maia, neam, plantă, pomet, răsad, sadină, sămânță, soi, sort, specie, tip, varietate, vegetală.

sad s. v. BĂRBOASĂ. BUTAȘ. CATEGORIE. CHIP. FEL. FERMENT. GEN. GRĂDINĂ. LIVADĂ. MAIA. NEAM. PLANTĂ. POMET. RĂSAD. SADINĂ. SĂMÎNȚĂ. SOI. SORT. SPECIE. TIP. VARIETATE. VEGETALĂ.

SAD s. (înv.) pusoare.

sad (saduri), s. n. – 1. Răsad. – 2. Pepinieră. – 3. Viță nouă. – 4. Cultură, plantă de cultură. – Var. Trans. sadă. Sl. sadŭ „plantă” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 322; Conev 42), cf. sb., cr., sad „răsad”. Der. din lat. sata (Diez, Gramm., I, 211) nu este posibilă. – Der. sădi, vb. (a planta), din sl. saditi; sadină, s. f. (plantă, Andropogon gryllus), din sl. sadina „plantație”; sadniță, s. f. (Banat, răsad), din sb. sadnica; răsad, s. n. (marcotă, lăstar, mlădiță, vlăstar), din bg., sb. ra(z)sad (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Conev 74); răsădi, vb. (a transplanta, a marcota), din bg., sb. ra(z)saditi; răsadniță, s. f. (loc cu răsaduri, pepinieră), cf. sb. razsanica; presădi, vb. (a marcota, a planta), din sl. presaditi; prisădi, vb. (a planta), din sl. prisaditi.

RÂUL SADULUI, com. în jud. Sibiu, situată la poalele N ale m-ților Lotrului și cele E ale m-ților Cindrel, pe cursul mijlociu al râului Sadu; 620 loc. (2005). Hidrocentrala Sadu V (27,4 MW) dată în funcțiune în 1955. Expl. și prelucr. lemnului (cherestea).