strivit, ~ă a [At: (a. 1689) MAG. IST. V, 99 / V: stârv~ / Pl: ~iți, ~e / E: strivi] 1 (D. obiecte, de obicei, friabile sau părți ale acestora, d. părți ale plantelor etc.) Care a fost deformat printr-o apăsare (foarte) puternică (executată cu mâna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument etc.), reducându-și (foarte) mult înălțimea sau grosimea și devenind (extrem de) lat, (extrem de) subțire etc. Si: turtit, (rar) stâlcit, (pop) zdrumicat, (îrg) strucinat (1), (înv) stropșit (1), zdruncinat, (reg) târșit, zobit. 2 (Rar; pex) Sfărâmat² (1). 3 (Rar; pex) Spart² (9). 4 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care a fost lovit (foarte) puternic, provocându-i-se distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 5 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care a fost deformat prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, fiind transformat într-o masă informă sau provocându-i-se modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: sfărâmat², turtit, zdrobit, (rar) stâlcit, (pop) zdrumicat, zobit, (îrg) strucinat (2), (înv) stropșit (4), zdruncinat, (reg) pistosit². 6 (Pex; fig; d. oameni) Nimicit. 7 (D. legume, mai ales d. fructe, de obicei foarte coapte și, eventual, așezate unele peste altele în cantitate mare) Care și-a modificat (prin cădere, prin lovire, prin acțiunea greutății proprii) forma, consistența, aspectul etc. devenind o pastă informă (depreciindu-se sub aspect calitativ) Si: bătut² (1), lovit, spart², terciuit, zdrobit, (rar) toropit², (reg) fleciuit, mecit, pistosit², storcoșit. 8 (Îs) Fasole ~ă Fasole frecată sau bătută.

STRIVIT, -Ă, striviți, -te, adj. 1. Zdrobit, sfărîmat (prin apăsare sau prin lovire). Iordan era cu capul sîngerat și strivit. L-au întins sus pe mal. SADOVEANU, M. C. 12. Era un moșneag... care... așeza picioarele rupte ori mînile strivite. ȘEZ. IV 185. ♦ Turtit. Ultimele flori, cîțiva maci striviți și poate trei sau patru fire de albăstrele le ofer cheferistului cu lampă. SAHIA, N. 26. 2. Fig. (Despre oameni) Apăsat, copleșit, înfrînt, doborît. (Substantivat) Era un învins, un strivit, în marea armată a nefericirii necunoscute. SADOVEANU, O. VIII 156.

stărvit, ~ă sf vz strivit

STRIVIT adj. 1. stâlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O insectă ~.) 2. v. terciuit. 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mecit. (Pere puțin ~.)

STRIVIT adj. 1. stîlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. storcit, terciuit, zdrobit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt. și Munt.) storcoșit. (Fructe ~.) 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mecit. (Pere puțin ~.)