11 definiții pentru trăinicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂINICIE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. – Trainic + suf. -ie.

TRĂINICIE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. – Trainic + suf. -ie.

trăinicie sf [At: LB / Pl: (rar) ~ii / E: trainic2 + -ie] 1 Durabilitate a unui obiect Si: rezistență, soliditate, tărie (1). 2 Însușirea unor băuturi de a se păstra nealterate.

TRĂINICIE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; rezistență, durabilitate, soliditate. Forța și trăinicia gospodăriei colective își au izvorul în munca colectiviștilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2895. El crede că o zidire nu poate avea trăinicie. ALECSANDRI, P. P. 193.

TRĂINICIE f. Caracter trainic; durabilitate; rezistență. [G.-D. trăiniciei] /trainic + suf. ~ie

trăinicie f. soliditate.

trăĭnicíe f. (d. traĭnic). Calitatea de a fi traĭnic, durabilitate: trăĭnicia unuĭ pod.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trăinicie s. f., art. trăinicia, g.-d. trăinicii, art. trăiniciei

trăinicie s. f., art. trăinicia, g.-d. trăinicii, art. trăiniciei

trăinicie s. f., art. trăinicia, g.-d. trăinicii, art. trăiniciei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRĂINICIE s. 1. durabilitate. 2. v. viabilitate. 3. putere, soliditate. (~ legăturii lor.)

TRĂINICIE s. 1. durabilitate, rezistență, soliditate, tărie, (înv. și reg.) statornicie, (înv.) nestrămutare. (~ unui material.) 2. durabilitate, rezistență, viabilitate. (~ unei opere.) 3. putere, soliditate. (~ legăturii lor.)

Intrare: trăinicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăinicie
  • trăinicia
plural
genitiv-dativ singular
  • trăinicii
  • trăiniciei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăiniciesubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi trainic, de a dura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Forța și trăinicia gospodăriei colective își au izvorul în munca colectiviștilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2895. DLRLC
    • format_quote El crede că o zidire nu poate avea trăinicie. ALECSANDRI, P. P. 193. DLRLC
etimologie:
  • Trainic + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.