vechil sm [At: AXINTE URICARIUL, LET II, 135/9 / V: (îrg) vic~ / Pl: ~i / E: tc vekil] 1 (Înv) Locțiitor al unui suveran, al unui demnitar etc. 2 (Înv) Reprezentant al unui suveran, al unui demnitar etc. 3 (Înv) Purtător de cuvânt al unui suveran, al unui demnitar etc. 4 (Înv) Persoană care avea împuternicirea de a acționa în numele altei persoane sau al unui grup de persoane într-o afacere, într-un litigiu etc. 5 (Înv; pex) Avocat (2). 6 (Iuz) Persoană care supraveghea și administra munca pe o moșie¹ Si: (frr) regizor. 7 (Reg) Paznic² (la vie).

vechil s.m. I (în trecut, în Țările Rom.) 1 Persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie; om de încredere al unui moșier. 2 (jur.) Persoană care reprezenta pe cineva, prin procură, la diverse afaceri, acte juridice sau într-un proces; procurator. II (înv.) Locțiitor, reprezentant, purtător de cuvînt al unui suveran, al unui demnitar etc. • pl. -i. /<tc. vekil.

VECHIL, vechili, s. m. 1. (În trecut) Persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie; administrator. V. vătaf. Nu e bine să ai clăcași risipiți pe două poște jur împrejur... Cu șapte vechili și era greu să le vie de hac. CAMIL PETRESCU, O. II 158. Trăsese targa pe uscat, vită în jug sub biciu vechilului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 219. Vara plecau cu toții afară, la un unchi al lor, care era vechil la Leonida. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. ♦ (Învechit) Locțiitor de domn (sau de împărat). Orînduind vechil în locul său... ca să oblăduiască împărăția... pînă să se întoarcă. GORJAN, H. I 3. 2. (Învechit) Avocat. Am studiat legile. – Vrei să te faci vechil? ALECSANDRI, T. 1336. Și-au tocmit un vechil, ca să le apere dreptul. NEGRUZZI, S. I 280.

VECHIL ~i m. (în Moldova și Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vătaf. /< turc. vekil

vechil m. 1. advocat: și-au tocmit un vechil, ca să le apere dreptul NEGR.; 2. mandatar, om de încredere: a lua moșia dela vechilul d-sale AL. [Turc. VEKIL].

vechíl m., pl. lĭ (turc. [d. ar.] vekil). Vechĭ. Mandatar, locotenent, procurator, administrator. Azĭ (ob. vi-). Mold. Intendent, econom, vătav ș. a. Rar. Fruntaș la munte. Munt. Epistat. V. cĭocoĭ.

vichil sm vz vechil

vichíl, V. vechil.

vechil s. m., pl. vechili

vechil s. m., pl. vechili

vechil s. m., pl. vechili

VECHIL s. v. avocat, locțiitor, regent, substitut.

VECHIL s. v. administrator.

VECHIL s. administrator, (înv.) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf. (~ al unei moșii.)

vechil s. v. AVOCAT. LOCȚIITOR. REGENT. SUBSTITUT.

vechil (-li), s. m. – 1. Substitut, împuternicit, reprezentant. – 2. Avocat, apărător. – 3. Administrator, curator. – Mr. vechil’u. Tc. (arab.) vekil (Roesler 590; Șeineanu, II, 376; Lokotsch 2154; Ronzevalle 171), cf. ngr. βεϰίλης alb., bg. vekil, sb. većil. Sensurile 1 și 2 sînt înv. – Der. vechilet, s. n. (putere, autorizație, mandat), din tc. vekjalet; vechilemea, s. f. (putere, mandat), înv. din tc. vekileme; vechilîc, s. n. (reprezentare, substituire), din tc. vekilik; vechilie, s. f. (slujba, biroul substitutului sau al reprezentantului).