19 definiții pentru vitejie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITEJIE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie.

vitejie sf [At: (A. 1600) DOC. Î. (XVI), 128 / V: (îrg) ~ezie, vet~, (îvr) ~tij~ / Pl: ~ii / E: viteaz + -ie] 1 (Îvr) Serviciu militar. 2 Curaj ieșit din comun demonstrat în domeniul militar Si: bravură (1), eroism (3), (pop) voinicie (3), (înv) vârtoșie (5), vârtute (21), virtute (1), vrednicie (10), (îrg) viteșug (1), volnicie (11), (îvr) vitejime (1). 3 Atitudine de om viteaz (5) Si: bravură, eroism (6), (pop) voinicie (4), (înv) vrednicie (11), (îrg) viteșug (2), (îvr) vitejime (2). 4 (Pex) Curaj (1). 5-6 (Îlav) Cu ~ Vitejește (1-2). 7 Faptă care denotă vitejie (2) Si: bravură (2), (îrg) viteșug (3). 8 (Înv; fig; în textele religioase) Străduință pentru apărarea sau propovăduirea credinței creștine. 9 (Pop) Viață de haiduc (7).

VITEJIE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie.

VITEJIE, vitejii, s. f. 1. (Numai la sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitate a celui viteaz; bărbăție, bravură, eroism. Unde-i avînt și vitejie, acolo sînt și eu! SADOVEANU, O. I 423. Am cintat în tinerețe strămoșeasca vitejie, Vitejie fără samăn pe-acel timp de grea urgie. ALECSANDRI, O. 247. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. Eu sînt Tudora, fiica lui Șoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidurile cetății. ALECSANDRI, T. II 40. 2. (Concretizat, mai ales la pl.) Faptă vitejească. [Fata] Își aduse aminte de vitejiile tatălui său. ISPIRESCU, L. 15. Tu, din toți ai mei copii, Cel mai tare-n vitejii. ALECSANDRI, P. II 12. Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute! ALEXANDRESCU, P. 133. 3. (Popular) Haiducie. Te las naibei, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285.

VITEJIE ~i f. 1) Caracter viteaz; bravură. 2) Faptă de viteaz. [G.-D. vitejiei] /viteaz + suf. ~ie

vitejie f. faptă, calitate de viteaz: bravură, eroism.

vitejíe f. (d. viteaz). Calitatea de a fi viteaz. Faptă de viteaz (eroizm). – Și -zíe (N. Cost. Let. 1, 158 și 437).

vetejie sf vz vitejie

vitezie sf vz vitejie

vitijie sf vz vitejie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vitejie s. f., art. vitejia, g.-d. art. vitejiei; pl. vitejii, art. vitejiile (desp. -ji-i-)

vitejie s. f., art. vitejia, g.-d. art. vitejiei; pl. vitejii, art. vitejiile

vitejie s. f., art. vitejia, g.-d. art. vitejiei; pl. vitejii, art. vitejiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VITEJIE s. v. haiducie.

VITEJIE s. bărbăție, bravură, curaj, eroism, neînfricare, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)

VITEJIE s. bărbăție, bravură, curaj, eroism, neînfricare, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)

vitejie s. v. HAIDUCIE.

Vitejie ≠ lașitate

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâtă, ieșită din comun.

Intrare: vitejie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitejie
  • vitejia
plural
  • vitejii
  • vitejiile
genitiv-dativ singular
  • vitejii
  • vitejiei
plural
  • vitejii
  • vitejiilor
vocativ singular
plural
vetejie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vitijie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vitezie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vitejie, vitejiisubstantiv feminin

  • 1. (la) singular Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Unde-i avînt și vitejie, acolo sînt și eu! SADOVEANU, O. I 423. DLRLC
    • format_quote Am cîntat în tinerețe strămoșeasca vitejie, Vitejie fără samăn pe-acel timp de grea urgie. ALECSANDRI, O. 247. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu vitejie = vitejește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vitejește
      • format_quote Eu sînt Tudora, fiica lui Șoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidurile cetății. ALECSANDRI, T. II 40. DLRLC
  • 2. Faptă vitejească. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Fata] își aduse aminte de vitejiile tatălui său. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
    • format_quote Tu, din toți ai mei copii, Cel mai tare-n vitejii. ALECSANDRI, P. II 12. DLRLC
    • format_quote Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute! ALEXANDRESCU, P. 133. DLRLC
  • 3. popular Haiducie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: haiducie
    • format_quote Te las naibei, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. DLRLC
etimologie:
  • Viteaz + -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.