13 definiții pentru voinicie
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOINICIE, (2) voinicii, s. f. (Pop.) 1. Vitejie, bărbăție. ♦ Haiducie. 2. Faptă vitejească. 3. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare. – Voinic + suf. -ie.
voinicie sf [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / V: von~ / Pl: ~ii / E: voinic + -ie] 1 (Înv) Viață de ostaș. 2 (Înv) Serviciu militar. 3-4 (Pop) Vitejie (2-3). 5 (Pop) Condiția de voinic (4). 6 (Pop) Viață de haiduc (7). 7 Vigoare (1). 8 Robustețe. 9 Forță fizică. 10 (Înv) Tinerețe. 11 (Înv) Vârsta tinereții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOINICIE, voinicii, s. f. (Pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare. – Voinic + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VOINICIE, (2) voinicii, s. f. 1. Vitejie, bărbăție, curaj, bravură. Ochii moșneagului ardeau și arătau încă voinicia și tinerețea sufletului. SADOVEANU, O. I 41. Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute ea refuza c-un zîmbet de voinicie care sfidează. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moșie De păgîni și de robie! ALECSANDRI, P. A. 36. 2. Faptă vitejească, ispravă. Împrejur,unde și unde, cîte un strop de sînge mărturisea încă despre trădarea lui Stanciu și voinicia lui Codreanu. GANE, N. I 211. Țugulea este viteaz, care a făcut atîtea voinicii. ISPIRESCU, I. 321. Paserile din ograda boierească, văzînd voinicia cucoșului, s-au luat după dînsul. CREANGĂ, P. 67. 3. Haiducie. De cum i-a răsărit musteața [Bujor] s-a simțit cuprins de dorul voiniciei. GANE, N. I 158. Eu n-am fost de pustnicie, căci am fost de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 229. 4. Faptul de a fi voinic; putere, vigoare. Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochianu, moale, trîndav. Nu-i slujea la nimic voinicia. STANCU, D. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOINICIE ~i f. 1) Caracter de voinic. 2) Faptă de voinic. 3) Viață de haiduc; haiducie. [G.-D. voiniciei] /voinic + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voinicie f. 1. bravură; 2. forță, vigoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
voĭnicíe f. (d. voĭnic). Vitejie. Faptă de voĭnic. Tărie, forță fizică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vonicie sf vz voinicie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
voinicie (înv., pop.) s. f., art. voinicia, g.-d. art. voiniciei; (fapte) pl. voinicii, art. voiniciile (desp. -ci-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
voinicie (pop.) s. f., art. voinicia, g.-d. art. voiniciei; (fapte) pl. voinicii, art. voiniciile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
voinicie s. f., art. voinicia, g.-d. art. voiniciei; (fapte) pl. voinicii, art. voiniciile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOINICIE s. v. armată, bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dinamism, dârzenie, energie, eroism, forță, haiducie, impetuozitate, încumetare, îndrăzneală, militărie, neînfricare, putere, robustețe, semeție, tărie, temeritate, vigoare, vitalitate, vitejie, vlagă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voinicie s. v. ARMATĂ. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DINAMISM. DÎRZENIE. ENERGIE. EROISM. FORȚĂ. HAIDUCIE. IMPETUOZITATE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. MILITĂRIE. NEÎNFRICARE. PUTERE. ROBUSTEȚE. SEMEȚIE. TĂRIE. TEMERITATE. VIGOARE. VITALITATE. VITEJIE. VLAGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
voinicie, voiniciisubstantiv feminin
-
- Ochii moșneagului ardeau și arătau încă voinicia și tinerețea sufletului. SADOVEANU, O. I 41.
- Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute... ea refuza c-un zîmbet de voinicie care sfidează. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.
- Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moșie De păgîni și de robie! ALECSANDRI, P. A. 36.
- 1.1. Viață de haiduc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: haiducie
- De cum i-a răsărit musteața [Bujor] s-a simțit cuprins de dorul voiniciei. GANE, N. I 158. DLRLC
- Eu n-am fost de pustnicie, căci am fost de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 229. DLRLC
-
-
- 2. Faptă vitejească. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: ispravă
- Împrejur, unde și unde, cîte un strop de sînge mărturisea încă despre trădarea lui Stanciu și voinicia lui Codreanu. GANE, N. I 211. DLRLC
- Țugulea este viteaz, care a făcut atîtea voinicii. ISPIRESCU, I. 321. DLRLC
- Paserile din ograda boierească, văzînd voinicia cucoșului, s-au luat după dînsul. CREANGĂ, P. 67. DLRLC
-
-
- Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochianu, moale, trîndav. Nu-i slujea la nimic voinicia. STANCU, D. 5. DLRLC
-
etimologie:
- Voinic + -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX