VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; imagine, reprezentare; p. ext. previziune. ♦ Vedenie, nălucire. 2. Mod de a vedea, de a concepe sau de a considera lucrurile; părere, opinie. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.

viziune¹ sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 39 / P: ~zi-u~ / V: (îvr) ~ione / Pl: ~ni / E: fr vision, lat visio, -onis cf it visione] 1 Reprezentare mentală (a realității) creată pe baza impresiilor primite anterior prin simțuri, pe baza concepțiilor proprii etc. 2 (Ccr) Realitate desemnată printr-o viziune (1). 3 Posibilitate de imaginare a unei realități viitoare. 4 (Ccr) Imagine asupra viitorului¹ (14) proiectată mental. 5 Percepție vizuală. 6 (Ccr) Realitate percepută prin simțul văzului. 7 Reprezentare supranaturală. 8 Reprezentare halucinatorie. 9 (Spc) Reprezentare considerată ca rezultat al revelației divine. 10 (Ccr) Obiectul unei viziuni (9). 11 Manieră de a vedea, de a interpreta lucrurile Si: perspectivă. 12 (Pex) Concepție asupra unei anumite realități.

viziune s.f. 1 Percepție vizuală (a lumii exterioare); imagine, reprezentare a unei percepții vizuale; ext. realitate percepută prin simțul văzului. Urmărind parcă o viziune fugară, doctorița rămase cu ochii în tavan (VIN.). 2 Mod specific de a concepe sau de a vedea, de a interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie, concepție. E un poet filozof, în sensul unei viziuni anumite asupra lumii (E. LOV.). 3 Percepție fugară și înșelătoare a unor lucruri (bizare, neverosimile, nereale); vedenie, halucinație, nălucire. Chiar dacă n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena se poate să devie realitate (REBR.). 4 Imagine a realității creată pe baza impresiilor primite anterior prin simțuri, pe baza concepțiilor proprii etc. Rămîne prins în mrejele viziunii... trecutului (PER.). 5 (relig.) Reprezentare considerată ca rezultat al revelației divine. ♦ Obiectul unei astfel de reprezentări. 6 (ret.) Folosirea prezentului în locul unui timp trecut. • sil. -zi-u-. pl. -i. /<fr. vision; cf. lat. visĭo, -onis „acțiunea de a vedea”.

VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepție, opinie. 3. Percepție imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei percepții. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.

VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală, vedere; p. ext. imagine, reprezentare. De multe ori amintirea e așa de puternică, încît după atîția ani se ridică în mine viziunea desăvîrșită a lucrurilor. SADOVEANU, O. VIII 50. Am agonisit numai viziunea holdelor de smarald. GALACTION, O. I 9. D. Sadoveanu are puternică viziunea gesturilor, prin care personagiile își vădesc mișcările sufletului. IBRĂILEANU, S. 17. Viziunea lucrurilor care-l înconjurau începu să se paienjenească încet-încet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 144. ◊ (Poetic) Ileana, viziunea minunată, pare a fi țesută din lumină și căldură. GHEREA, ST. CR. III 310. 2. Mod de a vedea, de a privi lucrurile; p. ext. concepție, opinie. Poetul își formează o viziune globală, o viziune de ansamblu despre realitate. BENIUC, P. 136. O viziune politică de acest fel – poate mai blîndă – asupra familiei sale trebuie să fi avut și Eminovici. CĂLINESCU, E. 22. 3. Fantasmagorie. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena poate să devie realitate. REBREANU, R. II 53. ♦ Vedenie, nălucă. Prin ceața viorie care împînzește orizontul se desemnează în alb, ca o viziune a nopții, forma uriașă a iahtului. BART, S. M. 50.

VIZIUNE s.f. 1. Percepție vizuală; (p. ext.) imagine, reprezentare. 2. Mod specific de înțelegere și de interpretare a lucrurilor sau a fenomenelor; (p. ext.) previziune, perspectivă. 3. Vedenie, închipuire, halucinație, nălucire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. vision, it. visione, lat. visio].

VIZIUNE s. f. 1. percepție vizuală; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectivă. 2. mod specific de a înțelege și interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie. 3. vedenie, halucinație. 4. (ret.) folosirea prezentului în locul unui timp trecut. (< fr. vision, lat. visio)

VIZIUNE ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul văzului. 2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înțelege și interpreta lucrurile; concepție. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; vedenie; fantasmă. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision

viziune f. 1. lucru supranatural ce apare cu permisiunea divină; viziunile profeților; 2. fig. idee nebună, extravagantă.

*viziúne f. (lat. visio. -ónis, d. vidére, visum, a vedea. V. pre-, pro- și re-viziune). Aparițiune supranaturală, revelațiune: viziunile profeților. Vedenie, nălucă. Himeră.

vizie³ sf vz viziune

vizione sf vz viziune

viziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

viziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

viziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

viziune, ni.

VIZIUNE s. 1. v. imagine. 2. v. fantomă. 3. v. spectru. 4. perspectivă. 5. v. concepție.

VIZIUNE s. 1. imagine, înfățișare, reprezentare, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ unor vremuri apuse.) 2. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.) 3. chip, imagine, spectru, umbră, vedenie. (~ morții se arată.) 4. perspectivă. (Are o ~ clară asupra dezvoltării economice.) 5. concepție, convingere, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, (livr.) convicțiune. (O ~ sănătoasă asupra...)

viziune (fr.) sin. metastază, sin. parțial enalagă: figură de substituție, care constă în folosirea prezentului în locul unui timp trecut. Este vorba de prezentul istoric sau dramatic. Pentru exemple, v. enalagă.