17 definiții pentru vânzare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNZARE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are.

vânzare sf [At: CORESI, EV. 111 / V: (reg) vânzar sn, (îvr) ven~, vin~ / Pl: ~zări / E: vinde + -are] 1 (Îoc cumpărare) Cedare a unui bun în schimbul unei sume de bani Si: vindere (1), (rar) vândut1 (1), (înv) vânzătură (1), (îvr) vânzătoare Vz vânzător (8). 2 Activitate care constă în cedarea unor bunuri în schimbul unei sume de bani Si: vindere (1), (rar) vândut1 (2), (înv) vânzătură (2), (îvr) vânzătoare Vz vânzător (9). 3 (Jur; îs) ~ silită Vânzare (1) ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. 4 (Jur; îs) Act (sau contract, înv, zapis) de ~ Document oficial prin care se consemnează că un bun a fost vândut. 5 (Îla) De ~ Care este menit să fie vândut (1). 6 (Îal) Care este oferit spre vânzare (1). 7 (Îlv) A scoate (sau a pune) în (sau la, pop, de) ~ A vinde (1). 8 (Îe) ~ bună Urare adresată (la despărțire) unei persoane care vinde (2). 9 (În trecut) Trecere a unui sclav, a unui iobag etc. în posesiunea altui stăpân (în schimbul unei sume de bani). 10 (Îvp; în legătură cu verbe ca „a scoate” și „a pune”) Licitație. 11 (Ccr) Obiect destinat vânzării (1) Si: (înv) vânzătură (3). 12 Trădare sau denunțare pentru bani sau pentru un avantaj material Si: (îvr) vânzător (10).

VÂNZARE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vinderii, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. 3. Trădare. – Vinde + suf. -are.

vânzare f. 1. fapta de a vinde: o casă de vânzare; 2. fig. trădare pentru bani: suflet de vânzare. [Formă paralelă cu vindere (cf. crezare și credere)].

vânzar2 sn vz vânzare

venzare sf vz vânzare

vinzare sf vz vânzare

vînzare s.f. 1 Cedare, înstrăinare a unui bun, a unei mărfi etc. în schimbul unei sume de bani; vindere. Am socotit că tot așa lesne avea să meargă și cu vînzarea clădirilor din București (M. I. CAR.). ◊ (jur.) Vînzare silită = vînzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc.adj. De vînzare = oferit spre vînzare, destinat vinderii, menit să fie vîndut. Iacă un ovrei cu cămăși de vînzare (ISP.). ◊ Expr. Vînzare bună!, urare făcută negustorului (sau vînzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. A scoate la (sau în) vînzare v. scoate. 2 Concr. Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. Mergea în piață și vedea vînzări, pometuri,... dulcețuri și alte mîncări (PANN). 3 Fig. Trădare. Căpeteniile acestei vînzări nelegiuite erau Negrilă paharnicul, Alexa stolnicul și Isaia vornicul (ISP.). • pl. -ări. /vinde + -are.

VÎNZARE, vînzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. A pune în vînzare. ◊ (Popular) Vînzare bună, formulă de salut la plecarea dintr-o prăvălie. Vînzare bună și să, ne vedem cu bine. DUMITRIU, N. 232. Vînzare-cumpărare v. cumpărare. Vînzare silită = vînzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vînzare = destinat vinderii, menit să fie vîndut. Văzînd cerbul... întrebă dacă-i este de vînzare. ISPIRESCU, L. 115. De vînzare ți-e găinușa ceea, măi băiete? – De vînzare, moșule. CREANGĂ, O. A. 61. Nu mi-e negrul de vînzare... Că-i voinic și-i pui de zmeu, Și-i fugar pe placul meu! ALECSANDRI, P. P. 105. 2. (Concretizat, rar) Ceea ce se vinde, obiect care se vinde; marfă. Mergea în piață și vedea vînzări, Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, P. V. I 130. 3. Faptul de a săvîrși o trădare; trădare. Numai vînzarea răpune capetele crailor. SADOVEANU, O. VII 150. A fost un denunț sau așa ceva...Iată bucureștenii dumneavoastră: vînzări peste vînzări! CAMIL PETRESCU, O. II 135. Samson vorbi cu glas adînc: «Știu bine Că-n sărutarea asta care-nșală Ai plănuit vînzarea criminală, Că voi cădea și voi muri prin tine». TOPÎRCEANU, P. 83.

vinzáre, V. vînzare.

vînzáre f., pl. ărĭ (d. vînz). Cp. cu crezare, perzare). Acțiunea de a vinde. Fig. Trădare. A fi de vînzare, a fi destinat vinderiĭ: marfă, casă de vînzare. – În Serbia vinzare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânzare s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări (~ zilnice)

vânzare s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări

vânzare s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNZARE s. 1. desfacere, plasare, vindere, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 2. dever, (pop. și fam.) alișveriș. (N-a prea avut ~ astăzi.) 3. v. trădare.

Vânzare ≠ cumpărare

VÎNZARE s. 1. desfacere, plasare, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 2. dever, (pop. și fam.) alișveriș. (N-a prea avut ~ astăzi.) 3. trădare, (înv.) prodiție, prodosie. (~ de patrie.)

Intrare: vânzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânzare
  • vânzarea
plural
  • vânzări
  • vânzările
genitiv-dativ singular
  • vânzări
  • vânzării
plural
  • vânzări
  • vânzărilor
vocativ singular
plural
venzare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vinzare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânzare, vânzărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vindere antonime: cumpărare
    • format_quote A pune în vânzare. DLRLC
    • 1.1. popular Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vînzare bună și să ne vedem cu bine. DUMITRIU, N. 232. DLRLC
    • 1.2. Vânzare (?)-cumpărare (?). DLRLC
    • 1.3. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Văzînd cerbul... întrebă dacă-i este de vînzare. ISPIRESCU, L. 115. DLRLC
      • format_quote De vînzare ți-e găinușa ceea, măi băiete? – De vînzare, moșule. CREANGĂ, O. A. 61. DLRLC
      • format_quote Nu mi-e negrul de vînzare... Că-i voinic și-i pui de zmeu, Și-i fugar pe placul meu! ALECSANDRI, P. P. 105. DLRLC
  • 2. concretizat Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: marfă
    • format_quote Mergea în piață și vedea vînzări, Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, P. V. I 130. DLRLC
  • 3. economie Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. DEX '09
  • 4. figurat Faptul de a săvârși o trădare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trădare
    • format_quote Numai vînzarea răpune capetele crailor. SADOVEANU, O. VII 150. DLRLC
    • format_quote A fost un denunț sau așa ceva... – Iată bucureștenii dumneavoastră: vînzări peste vînzări! CAMIL PETRESCU, O. II 135. DLRLC
    • format_quote Samson vorbi cu glas adînc: «Știu bine Că-n sărutarea asta care-nșală Ai plănuit vînzarea criminală, Că voi cădea și voi muri prin tine». TOPÎRCEANU, P. 83. DLRLC
etimologie:
  • Vinde + -are. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.