șters¹ sn [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XIII, 119 / Pl: ~uri / E: șterge] 1-9 Ștergere (1-5, 9-12). 10 (Pfm; rar; fig) Furt¹ (1).

șters², ștearsă [At: ANON. CAR. / V: (îvr) st~ / Pl: ~rși, ~e / E: șterge] 1 a (D. obiecte, părți ale corpului etc.) Care a fost supus ștergerii (1). 2 a (D. cuvinte, fragmente dintr-un text, desene etc.) Care nu se mai vede (fiind ras cu o gumă, tăiat cu o linie etc.). 3 a (Pex; d. un text, un fișier etc.) Care este suprimat Si: eliminat². 4 a (D. obiecte) Care și-a pierdut (total) strălucirea, culoarea etc. (sub acțiunea unor cauze exterioare). 5 a (D. culori, lumină etc.) Care este lipsit de intensitate Si: palid, stins, (pop) spălăcit. 6 a (Fig; d. obiecte, chipuri) Care este lipsit de contur, de claritate, de culoare (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: estompat (1), neclar. 1 a (Fig; d. amintiri, imagini) Vag. 8 a (Fig; d. oameni sau d. înfățișarea, privirea lor) Care nu atrage atenția prin nimic Si: inexpresiv. 9 a (Fig; d. oameni) Care nu se remarcă în nici un fel. 10 a (Fig; d. oameni) Fără calități Si: mediocru. 11 a (Fig; d. sunete, glas, vorbire) Cu sonoritate slabă Si: stins. 12 a (D. casete audio, video) De pe care s-a anulat înregistrarea. 13 sf (Buc; Mol; fam) Lovitură dată cuiva cu palma. 14 sf (Mun; îe) A da o ~ A-și face drum (pe undeva sau pe la cineva). 15 sf (Trs; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 16 sf (Trs; art.) Melodie după care se execută ștearsa (15).

ȘTERS², ȘTEARSĂ, șterși, -se, adj. Lipsit de culoare, de strălucire; spălăcit. Ne-am suit cu trăsurica la vii, pe-un soare șters de toamnă. SADOVEANU, O. VIII 159. El le privea cu ochii săi șterși. GANE, N. III 31. Din albastrul șters al cerului adînc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 14. ♦ Neclar, întunecat. Înfund, în depărtarea ștearsă, un punct mic, galben, licărește. BART, S. M. 18. Fig. Gîndul... la început îi licări șters și tremurător ca într-o ațipire de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. ♦ Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit, ros. Aici, sub o lespede cu slove șterse, odihnesc oasele marelui voievod Mircea. VLAHUȚĂ, O. A. II 140. ♦ (Despre glas) Lipsit de rezonanță; stins. Vorbise cu o voce ștearsă, ca de departe. DUMITRIU, N. 271. ♦ Care nu atrage atenția prin nimic, care nu se remarcă în nici un fel. Din nou avu înfățișarea ștearsă de profesor pensionar. PETRESCU, C. V. 287.

ȘTERS ștearsă (șterși, șterse) 1) v. A ȘTERGE și A SE ȘTERGE. 2) Care și-a pierdut forma inițială, aspectul. 3) fig. (despre persoane) Care manifestă insuficiente calități intelectuale; mărginit; limitat; redus; mediocru. 4) (despre stil) Care este lipsit de expresie; palid; inexpresiv; decolorat; fad. 5) fig. (despre sunete, glas) Care este lipsit de sonoritate; surd; mat. / v. a (se) șterge

șters a. 1. fără lustru: cotoare ștearsă; 2. ros prin frecare: monedă ștearsă.

ȘTERS adj. 1. v. anulat. 2. v. estompat. 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. v. spălăcit. 5. v. decolorat. 6. v. inexpresiv.

ȘTERS adj. v. drept, neted, plan, plat, șes.

ȘTERS adj. 1. anulat, eliminat, înlăturat, scos, suprimat, tăiat. (Un paragraf, un rînd ~.) 2. estompat, neclar, vag. (Un contur ~.) 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. spălăcit, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Nuanță ~.) 5. decolorat, spălăcit, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit. (Un material ~.) 6. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, spălăcit. (O față ~.)

Șters ≠ aprins, expresiv, violent, viu

Tabula rasa (lat. „Tablă ștearsă”) – Aegidius Colonna, filozof scolastic, supranumit „princeps theologorum” (sec. XIII), preceptorul regelui Filip cel Frumos al Franței, pentru care a scris tratatul „De regimine principum”, este autorul acestei expresii. Prin analogie cu buretele care șterge tot ceea ce a fost scris pe o tablă, a face tabula rasa înseamnă a înlătura, a distruge un lucru, spre a-l înlocui de obicei cu altul. „Nu ne-a fost ușor. Trebuia să începem prin a face tabula rasa din tot trecutul acestui teatru”… (Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, pag. 126).