CHELTUIALĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală.

cheltuială sf [At: PALIA (1582), ap. GCR 138/2/ V: (înv) ~tăia~, chil~ / Pl: ~ieli și (înv) ~iele / E: cheltui + -eală] 1 Cheltuire (1). 2-3 (Pex; ccr) Bani necesari pentru a procura ceva sau pentru a ajunge la un scop. 4-5 (Pex; ccr) Bani cheltuiți sau de cheltuit. 6-7 (Îlav; îla) Cu ~ (În mod) costisitor. 8 (Îs) Bani de ~ Bani pentru cumpărături (mărunte). 9 (Fig, gmț; îe) A da cuiva de ~ A bate zdravăn pe cineva. 10 (Pfm; îe) A da pe cineva de ~ A face pe cineva să cheltuiască mult. 11 (Îal) A-i produce o pagubă. 12 (Pex) Bani întrebuințați nechibzuit spre procurarea unor lucruri de prisos Si: risipă. 13 (Lpl; pfm; îe) A se pune pe ~ieli A cheltui mai mult ca de obicei. 14 (Îe) A băga pe cineva la (sau, iuz în) ~ A-l face să cheltuiască (bani mulți). 15 (Înv) Impozit. 16 (Fig) Întrebuințare de timp, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. 17 Risipă. 18 (Pex; lpl; rar) Lucruri cumpărate pentru ceva Si: cumpărături. 19 (Lpl) Lucruri de mâncare Si: merinde, alimente. 20 (Spc) Rubrică (într-un registru de contabilitate) unde se trec sumele cheltuite. 21 Garnitura (și căptușeala) unei haine. 22 (Trs; nob) Floarea făinii. 23 (La plutărit) Capătul trunchiului care servește de legătură și care se calculează la cubaj. 24 (Îs) ~ieli de judecată Sumă de bani pe care este obligat să o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul. 25 Cu (sau pe) ~la cuiva Cu mijloace bănești oferite de altcineva. corectat(ă)

CHELTUIALĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală.

CHELTUIALĂ, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; consum, întrebuințare de bani; (concretizat) bani cheltuiți, sumă de bani întrebuințată pentru a cumpăra sau pentru a plăti ceva. Am avut cheltuieli mari luna aceasta. ▭ Consiliul de conducere poate face cheltuieli numai în cadrul prevederilor bugetare. STAT. GOSP. AGR. 29. Banii toți care dumneata ai fost atîta de bun de a-mi da i-am dat pentru cheltuiala tipăririi istoriei. KOGĂLNICEANU, S. 103. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele bănești oferite de cineva. Ne-a așezat bunicul în gazdă, cu toată cheltuiala lui, la una Irinuca. CREANGĂ, A. 25. Guvernul a ordinat să se imprime operele lui [Pușkin] cu cheltuiala statului. NEGRUZZI, S. I 336. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. Tată... dă-mi acum bani de cheltuială și haine de premeneală, că plec. POPESCU, B. II 12 Te rog să-mi dai bani de cheltuială. CREANGĂ, P. 185. (Familiar) A da cuiva (bani) de cheltuială = a chelfăni, a bate. Ei, las’ că ți-oi da eu ție de cheltuială, măi crestatule și pintenatule! CREANGĂ, P. 65. A se pune pe (sau a intra în) cheltuială = a cheltui mai mult ca de obicei. A băga (pe cineva) în (sau la) cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. 2. (În contabilitate, la pl.) Rubrică unde se trec sumele cheltuite. 3. (Numai în expr.) Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărîri judecătorești, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Irosire, risipă. Se vedeau perechi învîrtindu-se tot timpul în loc, cu o cheltuială de grații și cu o expresie de mulțumire ce te făcea să zîmbești. VLAHUȚĂ, O. A. III 5.

CHELTUIALĂ, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele bănești oferite de cineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult. A intra la cheltuială = a fi obligat să cheltuiești mult. A băga (pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate, a chelfăni pe cineva. 2. (În contabilitate, la pl.) Rubrică unde se trec sumele cheltuite. 3. (În expr.) Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărîri judecătorești, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipă, irosire de energie, de timp etc.

CHELTUIALĂ ~ieli f. 1) Consum de bani, de bunuri materiale, de muncă etc. pentru satisfacerea necesităților de producție sau individuale. 2) Rubrică dintr-un registru contabil unde se înscriu sumele cheltuite. [G.-D. cheltuielii; Sil. -tu-ia-] /a cheltui + suf. ~eală

cheltuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a cheltui. Cheltuĭelĭ mărunte, p. lucrurĭ micĭ. Cheltuĭelĭ neprevăzute, eventuale. Cheltuĭală de timp, de puterĭ, perdere, întrebuințare a timpuluĭ, a puterilor. Vechĭ. Haĭnă cu cheltuĭelĭ de mătase, cu adausurĭ de mătase, căptușeală, găitane ș. a. A da cuĭva de cheltuĭală, a-ĭ da banĭ de cheltuit și (fig.) a-l bate. A face cheltuĭelĭ, a cheltui. A-țĭ scoate (stoarce, distoarce saŭ întoarce) cheltuĭelile, a recîștiga ce a-ĭ cheltuĭt.

cheltăială sf vz cheltuială

chiltăială sf vz cheltuială

chiltuială sf vz cheltuială

cheltueală f. 1. bani întrebuințați: cheltueli zadarnice; 2. fig. întrebuințare: cheltueală de timp, de puteri; 3. iau bătaie: ți-oiu da eu de cheltueală; pl. garnituri (la haine): dulamă cu cheltueli grele de mătase.

cheltuială s. f., g.-d. art. cheltuielii; pl. cheltuieli

cheltuială s. f., g.-d. art. cheltuielii; pl. cheltuieli

cheltuială s. f., g.-d. art. cheltuielii; pl. cheltuieli

cheltuială, pl. cheltuieli

cheltuială, -ieli.

CHELTUIALĂ s. 1. v. cheltuire. 2. (astăzi rar) speze (pl.). (L-a trimis la carte pe ~ lui.) 3. v. consum.

CHELTUIALĂ s. 1. cheltuire, (înv.) chelșug, masraf. (~ unei mari sume de bani pentru...) 2. (la pl.) (astăzi rar) speze (pl.). (A făcut multe ~.) 3. cheltuire, consum. (~ de energie.)

Cheltuială ≠ venit