CINSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ◊ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ◊ Loc. adv. Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ◊ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ◊ Expr. A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ◊ Loc. adj. Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). ◊ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din sl. čĭstĭ.

cinste sf [At: COD. VOR. 152/13 / V: (înv) ~tă / S: (înv) cis~ / Pl: (rar) ~și ~ti, (înv) ~turi / E: vsl чисти] 1 Onestitate. 2 (Pfm; îla) De ~ Demn de încredere Si: cinstit (2), fidel, onest. 3 (Îal) Onorabil. 4 (Înv; îal) Cast. 5 (Iuz; îlav) În toată ~a În mod sincer. 6 (Înv; îe) A fi fără (de) ~ Necinstit. 7 (Înv; îae) Lipsit de castitate. 8 (Înv; îae) Care nu merită respect. 9 (Pfm; îe) A pierde ~a A nu mai fi onest. 10 (Fig; pfm; îae) A nu mai fi fecioară. 11 (Reg; irn; îe) A da ~a în cineva A da foamea în cineva. 12 (Pfm; îe) Pe ~a (sau crucea) mea! Pe cuvântul meu! 13 (Pfm; îe) A-și da cuvântul de ~ (sau onoare) A jura. 14 (Înv; îlav) Cu ~ Politicos. 15 (Pfm; îal) În mod onorabil. 16 (Înv) Virtute. 17 (îvp) Respect. 18 (Pfm; îe) A fi vai de ~a cuiva A nu avea nici o trecere. 19 (Pfm; îe) A da ~a pe rușine A se face de rușine. 20 (Pfm; îae) A se compromite. 21 (Rar; îae) A se păcăli. 22 Onoare. 23 (îlav) În ~a (cuiva sau a ceva) Spre lauda (cuiva sau a ceva). 24 (Pfm; îe) A-i face ~ (cuiva) A-i face (cuiva) onoare. 25 (Pfm; îae) A oferi gratis cuiva de băut (și de mâncat) într-un local Si: a trata, a cinsti (13). 26 (Pfm) Manifestare exterioară a considerației față de cineva Si: ceremonial, fast, paradă, pompă. 27 (Pfm) Dar adus în semn de jertfa Si: ofrandă. 28 (Pfm) Dar care se dă din bunăvoință, din dragoste Si: cadou, (înv) prezent. 29 (Pfm) Daruri constând, mai ales, în mâncăruri la nuntă, la naștere Si: (înv) chirvaiu, poclon, rodion. 30 (Pfm; îs) ~a miresei Darurile ce se aduc la masa mare. 31 (Pfm; îla) Pe ~ Bun. 32 (Pfm; îal) Frumos. 33 (Pfm; îal) Grozav. 34 (Pfm) Ospăț (în care predomină băutura). 35 (Pfm; irn; îe) A ~ti A certa (pe cineva). 36 (Pfm) Băutură alcoolică. 37 (Pfm; îs) Capul ~i Locul de frunte la ospăț. 38 (Pfm; îe) A fi plin de ~ A fi beat. 39 (Pfm; îe) A bea în ~a cuiva A ridica paharul făcând urări de bine pentru cineva, mulțumindu-i. 40 (Pop; îs) ~a casei Masă. 41 (Pfm; îe) A avea ~a să... (sau a..., de a...) A avea onoarea. 42 (Înv) Mărire. 43 (Înv) Distincție. 44 (Înv) Rang. 45 (Nob) Faimă. 46 (Îvp; îlav) În ~ Gratis. 47 (Înv; îal) În zadar. 48 (Pop) Bacșiș. 49 (Pfm) Scoaterea pălăriei înaintea cuiva în semn de respect. 50 (Pfm) Pălărie. 51 (Pop; îc) ~a-câmpului Ștevie (Astrantia major).

CINSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ◊ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ◊ Loc. adv. Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ◊ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ◊ Expr. A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ◊ Loc. adj. Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). ◊ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din sl. čĭștĭ.^[1]

CINSTE s. f. I. (Merit moral sau social care atrage după sine nume bun, prestigiu) 1. Onestitate, probitate, corectitudine. Am venit să votez pentru cinste, pentru abecedar, pentru muncă, pentru lumină. VINTILĂ, O. 39. Să arăt în versuri, în rînduri măsurate, Că cinstea și virtutea sînt lucruri lăudate. ALEXANDRESCU, P. 82. 4 Loc. adj. De cinste = cinstit, onest, demn de încredere. În bătătură le ieși-nainte Un bătrîn de treabă și foarte de cinste. PANN, P. V. I 11. 2. Credință, fidelitate, castitate. Își calcă datoriile sale de femeie, uită virtutea, leapădă cinstea. NEGRUZZI, S. I 48. II. (Recunoaștere a meritelor cuiva, manifestare exterioară a prețuirii, a respectului pentru cineva)Prețuire, respect, stimă, considerație, vază. Strîns-ai fiii muncii – front de-asalt măreț -, Muncii dînd iar cinste și avînt și preț. TOMA, C. V. 479. Vei rîde, tată, cum ai rîs și de surioarele mele, fără ca toate astea să le scază cinstea. ISPIRESCU, L. 15. Puțin mai înainte un monument s-arată; să-l privim... Dar ce semne de cinste pe el sînt? ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ Loc. adv. Cu cinste = meritînd respectul lumii, în mod onorabil. Și-a îndeplinit cu cinste angajamentul. ▭ Să înveți vreun meșteșug, prin care să poți trăi cu cinste. DRĂGHICI, R. 5. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a-și pierde numele bun, a se face de rușine. Ioane, cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gîlceavă! CREANGĂ, A. 119. Să nu vie vremea să dai cinstea pe rușine. NEGRUZZI, S. I 249. ◊ Pe cinste! sau pe cinstea mea! invocație pentru a întări adevărul celor spuse. 2. Onoare, favoare. Este o cinste pentru gospodăria colectivă să fie în frunte la recoltare și treieriș, în frunte la colectare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. Mie mi se cuvine această cinste, pentru că sînt cel mai mare dintre frați. CREANGĂ, P. 184. ◊ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). Făcu un ospăț foarte mare, în cinstea nepotu-său. CREANGĂ, P. 231. ◊ Expr. A avea cinstea de a... (sau să...) = a avea onoarea, favoarea, fericita ocazie de a... Și după cum am cinstea a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata și mama pentru mine. CREANGĂ, A. 14. Cu domnul Ghiftui am cinste să vorbesc? ALECSANDRI, T. 570. A face cinste cuiva = a servi spre laudă cuiva, a-i face onoare. Ion al Anei... L-ai știut... Tot cinste ne-a făcut. COȘBUC, P. I 229. Toți sorbeau astă iscusită băutură [ceaiul], care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 75. Să-mi fac fală fraților Și cinste părinților. TEODORESCU, P. P. 87. 3. Ceremonial, paradă, pompă, fast. Primi cu multă cinste pe Ileana Sinziana. ISPIRESCU, L. 26. Îl primesc cu toată cinstea cuvenită unui fiu de crai. CREANGĂ, P. 208. III. (Concretizat; familiar și popular) 1. Dar, cadou, plocon. Aveau să vină a doua zi... cu cinste la nași. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Hotărîră... să ducă peștișorii la împărat și să-i facă cinste. SLAVICI, la TDRG. Vro cinste, vrun tulpan să-ți dau. CONTEMPORANUL, II 143. ◊ Loc. adv. În cinste = în dar, gratis, gratuit. Cine bea în cinste or în dator, Se îmbată de două ori. PANN, P. V. I 114. ◊ Loc. adj. (Familiar) Pe cinste = foarte bun, foarte frumos (ca un lucru ales cu grijă pentru a-l dărui cuiva); grozav, strașnic. Îți aleg o cravată pe cinste. C. PETRESCU, C. V. 55. 2. Ospăț, ospătare. Masă mare că-i pusese, Cinstea bună i-o făcuse. TEODORESCU, P. P. 22. După închinarea colacilor, mesenii se pun pe cinste; plosca fuge din mînă în mînă și cheful începe. ȘEZ. I 36. ◊ Expr. A face cinste = a da de băut, a trata, a cinsti, a omeni. A făcut cinste d. Nae... l-am băut... CARAGIALE, O. I 119. Știți una, băieți? mie mi-e sete; cine face cinste? FILIMON, C. 221. Nu faci tu vrun fleac de cinste, Ca să-mi ud măcar un dinte? PANN, P. V. I 17. ♦ Băutură alcoolică; rachiu. Să ne îndesească mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala. Vorba ceea: dă-i cu cinstea, să piară rușinea. CREANGĂ, P. 258. Băiețanii se-nsoțesc și au adusă din bună vreme cinste (rachiu). ȘEZ. II 211.

CINSTE f. 1) Calitate morală și sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servesc drept călăuză în conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o ~ ireproșabilă. 2) Sentiment de înalt respect față de o persoană; considerație; deferență; condescendență. ◊ Cu ~ a) așa cum se cuvine; b) în mod conștiincios. A trăi cu ~ a) a trăi fiind stimat; b) a trăi cinstit. A da ~ea pe rușine a-și pierde reputația; a se compromite. ~ și slavă formulă folosită pentru a sublinia stima deosebită de care se bucură cineva sau ceva. Pe ~ea mea!, pe cuvânt de ~ formule folosite pentru a întări o afirmație. 3) Statornicie în sentimente și în obligații; fidelitate. 4) Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate. 5) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ◊ Cu ~ cu onoare. De ~ care face cuiva onoare. În ~ea cuiva (sau a ceva) în onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea ~ea să... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva ~ a face ca cineva să fie demn de respect, de laudă. 6) pop. Totalitate a regulilor respectate în cursul unei ceremonii. A fost primit cu multă ~. 7) Ospătare a cuiva (în semn de recunoștință), mai ales, cu băuturi alcoolice. ◊ A face ~ a trata pe cineva (în semn de recunoștință) cu băutură (și cu mâncare); a cinsti. 8) înv. Dar făcut cuiva pentru un serviciu. ◊ În ~ în dar; drept plocon. Pe ~ (făcut) conștiincios; excelent; după toate regulile. [G.-D. cinstei] /<sl. țisti

CINSTE s. f. În loc. adv. (Ban., Trans., SE) În cinste = zadarnic, gratuit. Iară puii cunosc pre mumi-sa ceaea ce le-au ouat. . . iară ceaea ce le-au clocit ea rămîne numai cu munca în cinste. FL. D 1693, 32^v. Do, dono. Dau în cinste. Ajándékozok. LEX. MARS., 200. Etimologie: sl. čistĭ. Cf. a f e t e l e (d e- ~), h a r (î n ~), h i e b a (î n ~), z ă l u d (î n ~).

cinste f. 1. onoare: cu cinste veți răspunde la a patriei chemare GR. AL.; 2. tratare onorifică, ospătare mai ales cu băutură: să-ți fac o cinste; 3. pop. dar; pl. cinstile, daruri făcute miresei de rude și cunoscuți. [Slav. ČISTĬ, onoare, influențat de ČENSTĬ, parte].

cínste f., pl. inuz. cinstĭ (mbg. čenst, vsl. čĭstĭ, infl. poate de čenstĭ, parte. V. bicisnic, tist). Onoare. Onorabilitate, probitate, onestitate. Considerațiune. Tratațiune, oferire de vin orĭ alte băuturĭ saŭ mîncărĭ. A da cinstea pe rușine, a face o faptă rușinoasă, a te compromite. A da cuĭva ceva pe cinste, pe credit, pe cuvînt. A face cinste 1) a face onoare și 2) a oferi de băut saŭ și de mîncat. A te pune pe cinste, a te pune pe beție, pe chef. V. onorar 2.

ceanste sf vz cinste

cinstă sf vz cinste

CINSTE DAI, CINSTE AI (pr.) = Cum te porți cu oamenii, așa se vor purta și ei cu tine.

HAINA CINSTEA RUȘINEI (I. Golescu) = Nu tot ce strălucește este aur.

STEAGUL SDRENȚUIT, CINSTEA OASTEI (Pr.) = Spune vitejia ei.

cinste s. f., g.-d. cinste, art. cinstei

+cinste (pe ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (chef ~, a petrece ~)

+cinste (cu ~) loc. adj., loc. adv. (reprezentare ~, a reprezenta ~)

cinste s. f., g.-d. art. cinstei

cinste s. f., g.-d. art. cinstei

CINSTE s. 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestitate, onestie, (înv. și reg. fig.) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.) 2. sinceritate, (livr.) franchețe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. v. virginitate. 4. credință, devotament, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, loialitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soțul ei.) 5. v. apreciere. 6. v. glorie. 7. favoare, onoare, privilegiu, (pop. și fam.) hatâr. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 8. v. pompă.

CINSTE s. v. atenție, cadou, dar, surpriză.

cinste s. v. ATENȚIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ.

CINSTE s. 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestate, onestie, (înv. și reg. fig.) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.) 2. sinceritate, (livr.) franchețe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăție, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curățenie, (înv. fig.) curăție. (~ unei fete.) 4. credință, devotament, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soțul ei.) 5. apreciere, atenție, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 6. cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceți ~ eroilor patriei.) 7. favoare, onoare, privilegiu, (pop. și fam.) hatîr. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 8. ceremonie, fast, paradă, pompă, solemnitate. (A fost primit cu multă ~.)

Cinste ≠ necinste, rușine, corupție

cinste s. f. – 1. Onoare, probitate, integritate. – 2. Onoare, prestigiu. – 3. Onoare, cumințenie, castitate, neprihănire. – 4. Onoare, demnitate, distincție. – 5. Onoare, considerație, respect, stimă. – 6. Dar, cadou, plocon. – 7. Invitație, poftire la băutură sau mîncare. – 8. Funcție, slujbă, demnitate. – 9. (Pl.) Dar propter nuptias oferit de rudele miresii. Sl. čĭstĭ „venerație” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52); čistiti „respectat.” N pare să se fi introdus din epoca sl., prin contaminare cu čęstĭ „parte, soartă” (DAR). Der. cinsteș, adj. (onest, drept; demn; impunător, mîndru); cinstaș, s. m. (persoană care oferă un dar miresei); cinsteț (var. cinstelnic), adj. (cinstit; distins), de la vreun nume de plantă sl., ca rut. čistec, pol. czysciec, sb. čistac, cf. Berneker 158 și DAR; cinsti, vb. (a onora, a respecta; a venera; a adora; a ține, a păstra, a respecta; a onora, a acorda distincții, a distinge, a recompensa; a face cadou, a dărui; a invita, a pofti, a oferi mîncare sau băutură; a închina paharul), din sl. čistiti, cu evoluție semantică paralelă lui cinste; cinstit, adj., (respectabil, distins, venerabil, demn; onest, drept, corect; înv., nobil; f. curată, castă, pură, inocentă, neprihănită; fam., cherchelit, afumat); cinstitor, adj. (politicos, amabil; care cinstește); necinste, s. f. (dezonoare, rușine, terfelire, lipsă de onestitate); necinsti, vb. (a dezonora, a păta; a profana; a dezonora, a viola, a forța, a silui), necinstit, adj. (dezonorat; incorect; profanat; f. violată; siluită); necinstitor, adj. (lipsit de respect; siluitor); descinsti, vb. (rar, a dezonora, ca silui).

CINSTE. Subst. Cinste, onestitate, onoare, probitate (livr.), onorabilitate (rar), corectitudine, dreptate, echitate. Integritate, incoruptibilitate, virtute, demnitate, moralitate. Cumsecădenie, omenie, omenire (înv), bună-credință; franchețe, lealitate, loialitate, credință, devotament, fidelitate, sinceritate. Adj. Cinstit, prob (livr.), onest, drept, corect, îndreptat (rar), echitabil, just, imparțial, nepărtinitor, obiectiv. Integru, virtuos, incoruptibil, nepătat (fig.), sărac și curat (fig.), imaculat (fig.), pur (fig.), impecabil, ireproșabil, perfect. Cumsecade, omenos, de omenie, omenit (înv.), de treabă, de bună-credință, bun; sincer, neviclenit (rar), franc, leal, loial, credincios, fidel, devotat, (om) de cuvînt (de onoare). Vb. A fi cinstit, a fi moral, a fi onest, a fi corect, a fi drept, a fi de treabă, a fi cumsecade, a fi de bună-credință, a lucra pe față. Adv. (În mod) cinstit, cu cinste, corect, drept, onorabil. V. adevăr, comportare, dreptate, încredere, moralitate, omenie, principialitate, sinceritate.

À tout seigneur, tout honneur (fr. „Fiecărui senior, toată cinstea”). Aceasta e traducerea, ad litteram. Dar înțelesul este că trebuie să acordăm fiecăruia ce i se cuvine, după calitățile și meritele lui, după poziția și priceperea sa. Această veche și cunoscută zicală franceză aparține marelui autor anonim: poporul. Să-i recunoaștem deci acest merit, fiindcă… à tout seigneur, tout honneur! FOL.

a da cinstea pe rușine expr. a comite o faptă reprobabilă.

a face cinste expr. a plăti consumația unei persoane invitate la restaurant, la cofetărie etc.

pe cinste expr. excelent, grozav