CORT, corturi, s. n. Adăpost portativ demontabil, făcut din pânză (tare și) impermeabilă, material plastic etc., fixat pe țăruși; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucată de pânză impermeabilă sau de material plastic, croită astfel încât să se poată face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuință stabilă; a hoinări. ♦ Ca la ușa cortului = a) dans popular cu mișcări vioaie, răspândit mai ales în valea Dunării; melodia după care se execută acest dans; b) (indică modul de exprimare sau de comportare al cuiva) grosolan, necuviincios. – Din ngr. kórti.

cort sn [At: COD. VOR. 171 / V: colturi / Pl: ~uri / E: ngr ϰόρτη] 1 Adăpost portativ demontabil, făcut dintr-un schelet de țăruși fixați în pământ și acoperiți cu una sau mai multe foi de pânză tare și impermeabilă, de material plastic etc. Si: (rar) tabernacul. 2 (Îs) Foaie de ~ Bucată de pânză tare, impermeabilă sau de material plastic din care se fac corturile. 3 (Îe) A umbla cu ~ul A fi nomad. 4 (Fig; îae) A hoinări. 5 (Îe) Ca la ușa ~ului În mod necivilizat. 6 (Îae) Dans popular de pe valea Dunării, cu mișcări vioaie Si: (reg) zoralia. 7 (Îae) Melodie după care se dansează „ca la ușa cortului”. 8 (Pop; îe) Ca la ~ Ca țiganii. 9 (Îe) A fi mort în ~ A nu reacționa la nimic. 10 (Pex) Adăpost. 11 (Pex) Sălaș. 12 (Pex) Umbrar. 13 (Spc; Bis; îe) ~ul mărturiei Cort unde se păstra, în templu la evrei, chivotul legii Si: tabernacul. 14 (Bis; îe) În ~urile drepților În rai. 15 (Îrg) Umbrelă. 16 (Îrg; îf colturi) Casă de locuit și dependințe, grajd, șură etc. Si: (reg) acareturi.

CORT, corturi, s. n. Adăpost portativ demontabil, făcut dintr-una sau din mai multe foi de pânză tare și impermeabilă, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucată de pânză impermeabilă sau din material plastic, croită astfel încât să se poată face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuință stabilă; a hoinări. ♦ Ca la ușa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunării, cu mișcare vioaie; melodia după care se execută acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan și necuviincios de exprimare și de comportare al cuiva. – Din ngr. kórti.

CORT, corturi, s. n. Adăpost portativ, făcut dintr-un schelet de țăruși bătuți în pămînt și acoperit de obicei¹ cu pînză tare și impermeabilă, care servește ca adăpost soldaților, excursioniștilor, popoarelor nomade etc. Nu vor trăi sub cort în fum, Nu-i vor cerși copiii-n drum,. Nevasta lui se va-ntrăma. COȘBUC, P. I 110. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii; Răspîndindu-se în roiuri, întind corturile mari... EMINESCU, O. I 146. Ne culcarăm sub cort, avînd în loc de perne șeile cailor și pentru așternut nisipul deșerturilor. BOLINTTNEANU, O. 298. ◊ Foaie de cort = bucată de pînză impermeabilă, croită astfel încît să se poată face din ea un cort. Cînd a început să bată vîntul.... am scos foaia mea de cort și ne-am înfășurat. SAHIA, N. 80. ◊ Fig. Rahila privea, de pe prispa căsuței ei, cum se strîngea cortul nopții. GALACTION, O. I 322. Ședeau pe o laiță din grădina de flori ce se întindea în fața casei, dincolo de cortul de verdeață. SLAVICI, O. II 48. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuință stabilă; a hoinări. ◊ Compus: Ca-la-ușa-cortului = numele unui dans popular; melodia după care se dansează. Uf! am jucat fără voie ca-la-ușa-cortului, la bătrînețe. Sîntem vrăjiți. ALECSANDRI, T. I 419.

CORT ~uri n. Adăpost portativ și demontabil, constând dintr-o pânză rezistentă și impermeabilă, fixat pe o carcasă și folosit de turiști, militari, nomazi. ◊ A umbla cu ~ul a nu avea locuință stabilă; a se muta mereu; a vagabonda. (A se certa) ca la ușa ~ului (a se certa) în mod grosolan, fără rușine. /<ngr. kórti

cort n. 1. un fel de colibă de pânză de care oamenii se servă în răsboiu sau la țară pentru adăpostire; cortul mărturiei, Sfânta Sfintelor, în templul din Ierusalim; 2. locuința portativă a Țiganilor, șatră: ca la ușa cortului, ca la Țigani, numele unei hore ce se joacă la sunetul cobzei, făcând sărituri uniforme și neregulate. [Gr. biazantin KÓRTIS].

cort n., pl. urĭ (mgr. kórti și kórtis, cort, bagaj de tabără, d. it. cortina, perdea. V. cortină). Colibă de pînză, întrebuințată maĭ ales de militarĭ în tabără și de Țiganiĭ nomazĭ. A umbla cu cortu, a fi nomad, a nu avea domiciliŭ fix. A te certa ca la ușa cortuluĭ, a te certa ca Țiganiĭ la șatra lor, cu vorbe urîte. Hora ca la ușa cortuluĭ, o horă la sunetu cobzeĭ, destul de urîtă. Cortu mărturiiĭ, sfînta sfintelor în templu din Ierusalim.

colturi snp vz cort

cort-umbrelă s. n. ◊ „Cort-umbrelă. Pentru a înlătura principalul inconvenient al corturilor obișnuite – durata necesară instalării lor – un producător francez de umbrele a conceput un sistem ultrarapid (50 de secunde) de «desfășurare» a cortului după principiul deschiderii umbrelelor.” Sc. 27 IV 78 p. 6. ◊ „Cort-umbrelă. Un cort ce se deschide ca o umbrelă și poate fi instalat mai simplu și mai repede decât cele obișnuite a fost realizat în Franța.” R.l. 5 X 78 p. 6 //din cort + umbrelă, probabil după model fr.//

ȘATOR subst. (Criș.) Cort. Așa-u ținut Dumnăzău supt șator pre Avram și pre Isac și pre lacov in pribăgiia lor. MOL. 1695, 88^r. Pentr-aceaea zice cum că șatorul casei noastre cestui de pămînt să va sparge. Deci pentr<u> ce să asamănă șatorului viața noastră? Întiiu pentr-aceaea să asamănă că șotorul nu-i făcut numai să stea într-u<n> loc, ce să mută dintr-u<n> loc într-alt. MOL. 1695, 88^r; cf. MOL. 1695, 87^r, 88^v, 89^r. Variante: șotor (MOL. 1695, 87^r, 88^r). Etimologie: magh. sátor. Cf. o t a c, s a i v a n.

cort s. n., pl. corturi

cort s. n., pl. corturi

cort s. n., pl. corturi

CORT s. v. umbrelă.

CORT s. 1. (înv. și reg.) șatră, (înv.) sat, sălaș. (Soldații dormeau în ~.) 2. (BIS.) cortul mărturiei = tabernacul. (~ la vechii mozaici.)

CORT s. 1. (înv. și reg.) șatră, (înv.) sat, sălaș. (Soldații dormeau în ~.) 2. (BIS.) cortul mărturiei = tabernacol. (~ la vechii mozaici.)

cort s. v. UMBRELĂ.

CORTUL MĂRTURIEI s. v. tabernacul.

cort (corturi), s. n. – 1. Adăpost portativ demontabil. – 2. (Înv., Trans.) Umbrelă. Ngr. ϰόρτη „cort”, din lat. cohors (DAR; Pușcariu, Lr., 261). Este dublet al lui curte. – Der. cortel, s. n. (Mold., umbrelă); corturar, s. m. (țigan nomad, care trăiește în cort); corturăresc, adj. (de nomad). Din rom. provine mag. kort „cort de țigani” și „umbrelă”.

cort, corturi s. n. Adăpost portabil, făcut de obicei din pânză tare, impermeabilă și fixată cu țăruși în pământ, care servește nomazilor, exploratorilor, soldaților, excursioniștilor, ciobanilor etc.; p. ext. adăpost, sălaș. ♦ Fig. Biserică. ◊ Cortul mărturiei (sau al adunării) = cort portabil la vechii evrei, construit din lemn de salcâm și având două încăperi: Sfânta, unde se aflau candelabrul cu șapte lumini și masa pâinilor punerii înainte, și Sfânta Sfintelor, în care erau altarul tămâierii, lada dreptunghiulară cu Chivotul Legământului (Testamentului) sau al Legii, precum și toiagul lui Aaron. ◊ Sărbătoarea corturilor (sau a tabernaculelor) = sărbătoare a evreilor în amintirea viețuirii lor în corturi după ieșirea din Egipt, care are loc după strângerea recoltelor de toamnă (pe la mijlocul lunii octombrie) și care durează 7 zile, dintre care numai primele două sunt de mare sărbătoare; în toate cele 7 zile se desfășoară festivități la sinagogă, care este înconjurată de 7 ori cu suluri din Tora în mâini și cu ramuri de arbori. ◊ Corturile drepților = denumirea, sub formă de metaforă, a locului de fericire unde ajung sufletele drepților după moarte (expresie din rugăciunea de la sfârșitul slujbei înmormântării). – Din gr. korti.

a înjura ca un birjar / ca la ușa cortului / de mama focului / de toți sfinții expr. a înjura foarte urât.

ca la ușa cortului expr. (d. un limbaj, un comportament) grosolan, trivial.

corturi s. n. pl. sutien mare.