15 definiții pentru hibă
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIBĂ, hibe, s. f. (Fam.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.
hibă sf [At: N. REV. R. 1910, 86 / V: ibă / Pl: ~be / E: mg hiba] 1 Defect. 2 Boală. 3 Viciu. 4 (Fig) Vină. 5 Lipsă. 6 Nevoie. 7 Grijă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIBĂ, hibe, s. f. (Reg.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HIBĂ, hibe, s. f. (Regional) Defect, cusur. Las’ că vedem noi ce hibă are. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 6/2. Și mai sînt și alte hibe: amenzi fără rost, un soi de cantină, de prăvălie, unde-i jefuiește ca-n codru. GALAN, Z. R. 392.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
híbă f., pl. e (ung. hiba, a. î., de unde și slovac. rut. hiba, Bern. 1, 412). Trans. Rar în Mold. Munt. Defect, cusur. Neajuns, neplăcere: cu el n’am hibă. Grijă, habar, păsare: n’am hibă (nu-mĭ pasă), am o hibă (am o grijă). – În Ĭal. ibă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ibă sf vz hibă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
íbă, V. hibă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hibă (fam.) s. f., g.-d. art. hibei; pl. hibe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hibă (fam.) s. f., g.-d. art. hibei; pl. hibe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hibă s. f., g.-d. art. hibei; pl. hibe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HIBĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hibă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hibă (hibe), s. f. – (Trans.) Cusur, defect. Mag. hiba (DAR). – Der. hibaș, adj. (defectuos). Din aceeași familie face parte hie, s. f. (lipsă, nevoie), din mag. hi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hibă, hibe, s.f. – (reg.) Cusur, defect: „Că în ceasu’ ce-o născut / Nicio hibă n-o avut” (Ștețco, 1990: 76). – Din magh. hiba „greșeală, eroare; defect” (Scriban; DA, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hibă, -e, s.f. – Cusur, defect: „Că în ceasu’ ce-o născut / Nicio hibă n-o avut” (Ștețco 1990: 76). – Din magh. hiba „greșeală, eroare; defect”. Cf. germ. Hieb „lovitură, crestătură” (Țurcanu 2005).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hibă, hibesubstantiv feminin
- 1. Cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Las’ că vedem noi ce hibă are. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 6/2. DLRLC
- Și mai sînt și alte hibe: amenzi fără rost, un soi de cantină, de prăvălie, unde-i jefuiește ca-n codru. GALAN, Z. R. 392. DLRLC
-
etimologie:
- hiba DEX '98 DEX '09