prunc [At: PSALT. HUR. 52^v/11 / Pl: ~nci / E: cf lat puerunculus] 1 sm (Îvp) Copil de orice vârstă și indiferent de sex Si: (îvp) plod. 2 sm Sugar. 3 sm (Îrg) Copil de sex bărbătesc considerat în raport cu părinții săi. 4 sm (Pgn) Fiu (1). 5 sm (Reg) Băiat (1). 6-7 sm, a (Trs; Mar; îs ~ tânăr sau om ~) (Băiat) de însurat.

PRUNC, prunci, s. m. Copil sugaci; (regional) orice copil, țînc. S-au făcut mai mari! se gîndea moș Niculaie, oftînd că pruncii trebuie să crească și bătrînii să dispară. ARGHEZI, P. T. 117. Femei cu pruncii în brațe aleargă, țipînd, de-a lungul șanțului prefăcut în gîrlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 131. Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul mieu, ca să plesnească cercul ist afurisit și să se nască pruncul tău. CREANGĂ, P. 98. Eu sînt prunc de nouă ai (= ani), Tu măsele-n gură n-ai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.

PRUNC ~ci m. pop. Copil în primele luni de viață. /Probabil lat. puerunculus

prunc m. copil de țâță (până la trei ani). [Ung. PORONGY].

prunc m. (lat. proventus, lucru provenit, progenitură, puĭ, trecînd pin fazele *proent, *pruínt, *prunt [de unde vine ung. poronty, porongy], apoĭ prunc după junc. Cp. cu crunt). Copil, maĭ ales care suge încă saŭ e ținut în brațe. – Dim. pruncușor, -uléț, pruncúț. Fem. pruncă, pl. e, copilă, fetiță (Trans. P. P.).

PĂCATELE PĂRINȚILOR, PEDEAPSA PRUNCILOR = Cei mari greșesc, cei mici pătimesc.

prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci

prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci

prunc s. m., pl. prunci

PRUNC s. v. băiat, copil, fecior, flăcău, tânăr.

PRUNC s. v. sugar.

PRUNC s. sugaci, sugar, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

prunc s. v. BĂIAT. COPIL. FECIOR. FLĂCĂU. TÎNĂR.

BOII-PRUNCILOR s. v. ciumăfaie, laur.

boii-pruncilor s. v. CIUMĂFAIE. LAUR.

prunc (prunci), s. m. – Copil mic. Origine incertă. Pare să ducă spre un sl. *prątče, dim. al lui prątŭ „nuielușă”, cf. bg. prăčica, prăčka, sb. prut(ka) „nuia”. În acest caz, rezultatul inițial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit după pl. Pentru semantism, cf. mlădiță, vlăstar, sp. vástago. Celelalte explicații nu sînt convingătoare: din mag. poronty „cuibar” < sl. porodŭ „naștere” (Cihac, II, 522; Tiktin); din lat. privignus (Philippide, Principii, 148); din lat. *puerunculus redus la *pueruncus (Pușcariu, Dscor., I, 602; Drăganu, Dacor., VI, 260; REW 6808a; cf. contra Rosetti, I, 161), a cărui der. și scurtare par la fel de improbabile); din sl. prąka (Conev 59); din lat. proventus (Scriban).

prunc, prunci, s.m. – 1. Copil (în general). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. – Et. nec. (DEX); cuvânt autohton (Russu, 1981); lat. puerunculus „copilaș” (Pușcariu, Drăganu, cf. DER; MDA). Cuv. rom. > magh. poronty, prunkuj, pruncs (Bakos, 1982).

prunc, -i, s.m. – 1. Copil (în general). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Lat. puerunculus (MDA); Cuv. rom. preluat în magh. (1. poronty. 2. prunkuj. 3. pruncs) (Bakos 1982).

PROLEM SINE MATRE CREATAM (lat.) prunc născut fără mamă – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, II, 553. Lucrare elaborată fără ca autorul să se inspire din vreun model. Montesquieu a pus aceste cuvinte drept epigraf la „L’Esprit des lois”.

PRUNCUL ROMÂN, gazetă apărută la București în timpul Revoluției din 1848 (12/24 iun.-11/23 sept.), sub redacția lui C.A. Rosetti și E. Winterhalder. Tribună a grupării liberal-radicale.