pudic, ~ă [At: PROT. – POP, N. D. / A și: (rar) ~ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pudique, lat pudicus] 1 a (D. oameni) Plin de pudoare (1). 2-3 a, av (Care se manifestă) cu pudoare (1).

PUDIC, -Ă, pudici, -e, adj. (Despre oameni) Plin de pudoare; rușinos. (Adverbial, metaforic) Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate. TOPÎRCEANU, P. 243.

PUDIC, -Ă adj. Plin de pudoare; candid, rușinos. [Cf. fr. pudique, lat. pudicus].

PUDIC, -Ă adj. plin de pudoare; candid, rușinos. (< fr. pudique, lat. pudicus)

PUDIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care are pudoare; plin de pudoare; rușinos; decent. 2) (despre manifestările oamenilor) Care denotă pudoare; cu pudoare. /<lat. pudicus, fr. pudique

pudic a. cast și modest în apucături, în fapte și în vorbe.

*pudíc, -ă adj. (lat. pudícus, d. pudor, ca amicus d. amor). Rușinos, plin de pudoare. Adv. Cu rușine. – Fals púdic.

pudic adj. m., pl. pudici; f. pudică, pl. pudice

pudic adj. m., pl. pudici; f. pudică, pl. pudice

pudic adj. m., pl. pudici; f. sg. pudică, pl. pudice

PUDIC adj. 1. v. decent. 2. v. inocent.

PUDIC adj. 1. decent, rușinos, sfios. (Om ~.) 2. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)

Pudic ≠ impudic