subțire [At: PO 139/21 / V: (îvp) supț~, (îvr) sipț~, (reg) sâpțir, sâpțiră, sâpț~, ~țer, supțiră / Pl: ~ri, (înv) ~ii / E: ml subtilis] 1 a (D. corpuri cu forma alungită, d. tuburi, corzi, fire etc.) Care are grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni Si: (înv) subtil (21). 2 a (D. corpuri cu forma alungită, d. tuburi, corzi, fire etc.) Cu diametru mic Si: (reg) sumernic. 3 a (Îla) ~ la (sau în pungă) Sărac (7). 4 a (Îae) Zgârcit. 5 a (Fig) Care înțeapă Si: tăios, usturător. 6 a (D. orificii) Cu deschidere mică Si: strâmt. 7 a(D. oameni și animale sau d. corpul lor) Cu forme puțin proeminente Si: suplu, zvelt, (îrg) suleget, (reg) suletic, șugar, șui⁸, șuieț. 8 a Lipsit de grosimi Si: suplu, zvelt, (îrg) suleget, (reg) suletic, șugar, șui⁸, șuieț. 9 a (Pex; d. părți ale corpului) De dimensiuni reduse în lățime ori în grosime Si: mic 10 a (Pex) Fin¹ (4). 11 a (Pex) Delicat (2). 12 a (Îs) Intestin (sau, îvp, intestinul sau mațul cel) ~ Prima porțiune a intestinului, mai puțin groasă, care începe de la stomac și se termină la intestinul gros. 13 a (Fig ; d. oameni; îs) Nas ~ Cizelat, rafinat. 14 a (Fig; d. oameni; îas) Perfid. 15 a Care are lățime mică în raport cu lungimea Si: îngust. 16 a (D. litere sau d. scriere) Cu linii înguste, fine, fără îngroșări. 17 a (D. ape curgătoare) Cu albia îngustă și debit mic. 18 a (D. corpuri cu suprafața întinsă sau d. anumite substanțe, materiale așezate în straturi ori tăiate în felii) Care are înălțime mai mică decât celelalte dimensiuni. 19 a, av (D. corpuri cu suprafața întinsă sau d. anumite substanțe, materiale așezate în straturi ori tăiate în felii) Care are înălțime (foarte) mică. 20 av În strat subțire (19). 21 a (D. piele, țesuturi organice, membrane, d. hârtie etc.) Cu grosimea foarte redusă (și cu suprafața netedă) Si: fin, delicat, străveziu. 22 a (Îe) Obrazul (sau fața) ~ cu cheltuială se ține) Pentru a face față anumitor cerințe trebuie să dispui de mijloace corespunzătoare. 23 a (D. țesături, împletituri) Făcut din fire subțiri (1) Vz diafan, fin, prevăzător, prevăziu, străvăzător, străveziu, transparent, ușor, vaporos. 24 a (Pex) Puțin dens Si: rar (4). 25 a (Îvr) Subtil (23). 26 a (D. obiecte de îmbrăcăminte) Confecționat din materiale mai puțin groase, ușoare, care nu țin de cald. 27 a (D. lenjerie, obiecte decorative etc.) Făcut din țesături sau împletituri subțiri. 28 av Cu haine care nu țin de cald. 29 a (Înv; d. substanțe granuloase) Mărunt. 30 sf (Reg ; îlav) Cu ~le Cu zgârcenie. 31 sf (Îal) Foarte puțin. 32 av Cu mișcări scurte și dese. 33 a (D. ploaie) Cu stropi mărunți și deși. 34 a (D. corpuri în stare lichidă sau vâscoasă) Care are (sau este cu) concentrație redusă Si: diluat (1), slab, subțiat (11), (reg) rărit² (1) V îndoit, lungit. 35 a Lipsit de consistență. 36 a (Rar; îla) De sânge ~ Nobil. 37 a (D. corpuri în stare gazoasă) Cu densitate mică Si: rarefiat, transparent, (rar) subtil (25), (înv) ușure. 38-39 a (Rar; d. lumină, umbră) Slab (20, 48). 40 (D. vânt) Lipsit de intensitate Si: lin, ușor. 41 a (D. vânt și d. ger) Tăios (1). 42 a (D. glas, sunete etc.) Cu ton înalt Si: înalt, acut (4), ascuțit² (9), pițigăiat (1), (rar) piuitor (1), (reg) înțiglat, țâflitor. 43 a (Pex; d. glas, sunete etc.) Plăcut. 44 a (Rar; pex; d. glas, sunete etc.) Subtil (26). 45 a (Îvr; d. consoane) Surd (24). 46 a (Fig; d. oameni) Care se remarcă printr-o educație deosebită, prin gusturi și purtări alese Si: ales² (16), cizelat, cultivat, distins (2), fin¹ (10), rafinat², select (1), stilat (1), subtil (14). 47 a (Rar) Cu gusturi delicate. 48 a (Pex) Pretențios (1). 49 a (D. însușiri și manifestări ale oamenilor, creații artistice etc.) Care denotă un înalt grad de cultură, de pregătire Si: cultivat² (5). 50 a (D. însușiri și manifestări ale oamenilor, creații artistice etc.) Care exprimă o educație aleasă Si: cizelat² (4), cultivat² (5), rafinat² (4), stilat (2). 51 av (Reg; îe) A vorbi (sau a grăi, a spune pe) ~ A vorbi cu cuvinte alese, savante. 52 av (Reg; îae) A vorbi afectat. 53 a (Înv) Important. 54 a (Înv) Valoros. 55 a (Reg; îla) Pe ~ Adevărat² (1). 56 a (Reg; îlav) Pe ~ Cu pasiune. 57 a (Îvp; fam; d. oameni, pex, d. facultățile lor intelectuale) Subtil (12). 58 a (Rar; d. auz) Care percepe cele mai fine sunete Si: ascuțit² (10). 59 a (Înv; asr; d. meșteșugari) Care este deosebit de priceput. 60 a (Înv; asr; d. meșteșugari) Care execută lucrări de bună calitate, pretențioase, fine). 61 a (Înv; îs) Cojocar ~ Cojocar care lucrează haine, cojoace, etc. din blănuri fine, subțiri. 62 a De calitate superioară Si: fin¹ (4). 63 a (Pex) Deosebit² (5). 64 a (D. meserii) Care necesită (multă) pregătire, pricepere deosebită. 65 a Care nu poate fi înțeles cu ușurință. 66 a Greu de distins, de recunoscut etc. 67 a Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită Si: subtil (4) Vz ascuns. 68 a (Pex) Viclean. 69 a (Îe) Cu un plan (sau, rar, cu un sul, ori, înv, cu meșteșug, cu cumpătare, cu un mijloc, reg, cu un cusur, cu un cuvânt) ~ După un calcul fin. 70 a (Îae) Pe ocolite, pe departe. 71 a (Îae) Cu șiretenie. 72 av (Reg; îe) A lua (pe cineva) ~ A se purta cu șiretenie, cu dibăcie (cu cineva). 73 a, av (D. zâmbet) Abia schițat, ușor. 74 a, av (D. zâmbet) Prefăcut². 75 a (Pex; d. zâmbet) Insinuant. 76 a (Rar) Subtil (4). 77 a Lipsit de intensitate, de adâncime Si: ușor. 78 a De mică valoare Si: neînsemnat. 79 a Care cere menajamente. 80 a Nerezistent. 81 a Gingaș (1).

SUBȚIRE, subțiri, adj. I. (În opoziție cu gros) 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. V. alungit. Între biserica subțire și înaltă, pustie, și între primărie și una din cîrciumi, era o înghesuială liniștită de oameni. DUMITRIU, N. 28. ◊ Expr. (Familiar) Subțire la (sau în) pungă = sărac; zgîrcit. Merseră... mai călări și mai pe jos, și mai în căruță, ca oamenii subțiri în pungă. GANE, N. I 218. ♦ (Despre oameni și despre corpul sau silueta lor) Zvelt, slab. Era năltuță și subțire, avea ochi mari și sprîncene negre. SADOVEANU, O. VIII 29. Este o doamnă tînără de tot, cu silueta subțire și fină. SAHIA, U.R.S.S. 6. Subțire-n trup și blîndă-n grai Și-n port așa isteață. COȘBUC, P. I 108. ♦ (Despre părți ale corpului) De dimensiuni reduse în lățime; îngust; p. ext. slab, fin, delicat. Doamna Diaconu își mușcă buzele subțiri. C. PETRESCU, A. 454. Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mîni subțiri și reci. EMINESCU, O. I 107. Am oprit dar cățeii care aveau cap mai mare... urechi mai subțiri și mai bine croite. ODOBESCU, S. III 42. Puiculiță dalbă-n pene Și subțire la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249. ◊ (Adverbial, în expr.) A zîmbi subțire = a zîmbi ușor, silit, șiret, prefăcut (cu buzele strînse, îngustate, abia întredeschise). Dacă le-a merge tot așa, n-o să le putem ajunge cu prăjina la nas, observă maica Nimfodora, zîmbind subțire spre Stanca. SADOVEANU, P. M. 288. ♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; fin, îngust. Nu trece mult, și viind o slujnică să ia apă, cum vede o femeie necunoscută și furca cea minunată torcînd singură fire de aur, de mii de ori mai subțiri decît părul din cap, fuga la stăpînă-sa și-i dă de veste. CREANGĂ, P. 96. Nădejdea de la mine E ca sîrma de subțire: Ca sîrma din bolta veche, Cum o tragi se rupe-n șepte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. Unde e ața mai subțire, acolo se rupe v. rupe. ◊ Intestinul subțire v. intestin. ◊ (Adverbial) A curge subțire = a curge printr-un loc îngust, strîmt, formînd un fir mic de apă sau de alt lichid. Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20. ♦ (Despre litere și despre scriere) Cu linii înguste, fine. ♦ (Adverbial) Ușor, fin, delicat. Artiștii lui Neagoe Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița; pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513. 2. (Despre corpuri cu suprafață întinsă, despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; mic în sens vertical, de la suprafață în adîncime. Scîndură subțire. Capăt subțire. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu subțirele = cu mare economie, cu zgîrcenie. Lasă-mă să-ți scot un ochi și capeți de prînz... Și golanul-i scoate frumușel un ochi, apoi-i dă de prînz și încă cu subțirele. RETEGANUL, P. I 22. ♦ (Despre materii textile, hîrtie, piele etc.) De grosime mică, redusă; ușor, fin. Stofă subțire. ▭ Băiatul aduse gulerul învelit în hîrtie subțire. C. PETRESCU, Î. II 188. Iar de sus pîn-în podele, un painjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. Au trecut prin un șir de odăi toate întunecate pînă ce au ajuns la o ușă cu geamuri, peste care era o subțire perdea. NEGRUZZI, S. I 78. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material ușor, care nu ține cald. Pardesiu subțire. 3. (Despre corpuri lichide și gazoase) Cu concentrație sau densitate mică, puțin consistent; diluat, rar. Auzi îndărătu-i opincile Iconiei clepăind repede prin noroiul subțire și nisipos al drumului. DUMITRIU, N. 176. Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia de cărbuni în care ardeau aromate. Împăratul a tras în piept, mireasmă subțire. SADOVEANU, D. P. 99. Un fum subțire se ridică Din lampa ta cu abajur. TOPÎRCEANU, B. 66. ◊ Fig. Mai era și depărtarea mea sufletească, de toți acești foști colegi, pricină de subțire întristare. GALACTION, O. I 26. ♦ (Despre ploaie) Cu picuri mărunți și deși. Cernea o ploaie subțire. DUMITRIU, N. 76. Vremea o să se strice... Ploi subțiri care pătrund... frig... viscol. DELAVRANCEA, A. 15. 4. Fig. (Despre vînt) Viu, tăios, pătrunzător. Bătea pe vale un vînt subțire și proaspăt. DUMITRIU, N. 201. Vîntul subțire adusese nori plini. C. PETRESCU, C. V. 137. Întindeți pînzele, băieți... Un vînt subțire se ridică. MACEDONSKI, O. I 59. ◊ (Adverbial) Dragostea de fată mare Ca garoafa din revare: Cînd bate vîntul subțire Atunci mă scoate din fire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17. 5. (Despre glas, voce, sunete) Cu ton înalt (ca cel al femeilor și al copiilor). V. ascuțit, pițigăiat. Un crainic slobozi semnal subțire din trîmbiță de bronz. C. PETRESCU, R. DR. 8. Sărăcuțul de mine! zise cel mic... Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și răgușit, ci-i mai subțire și mai frumos! CREANGĂ, P. 22. Mierla cîntă-n vers subțire, Pentru-a noastră despărțire. ȘEZ. III 53. ◊ (Adverbial) Să-mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag... Căvălaș de os, Mult zice duios, Căvălaș cu fire, Mult zice subțire. TEODORESCU, P. P. 436. Prind cocoșii a cînta Și de ici și de colea, Cînd mai gros, cînd mai subțire, Despre-a noastră despărțire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. II. Fig. 1. (Despre oameni și despre manifestările sau obiceiurile lor) Cu purtări și gusturi alese; distins, rafinat, fin. La Humulești diaconul ar fi fost țăran luminat, subțire, la Iași el deveni rustic. CĂLINESCU, I. C. 166. M-am simțit bine între oameni subțiri, cu preocupări de artă și literatură. SADOVEANU, E. 166. Să spunem cîteva cuvinte despre cariera acestui subțire artist. CAMIL PETRESCU, N. 124. Unii din cei cu dare de mînă... au cu dînșii lăutari, știi, lucru subțire. La TDRG. ◊ Obraz subțire = domn, boier. Lui Jder și soților săi, obraze subțiri, Gheorghe Tataru le așternuse cetină groasă în preajma flăcărilor. Obrazele subțiri erau Talianul Guido și domnia-sa postelnicul Ștefan Meșter. SADOVEANU, F. J. 740. (Expr.) Obrazul subțire cu cheltuială se ține v. obraz. ♦ Cu gusturi delicate; pretențios, dificil. Se arătau subțiri la mîncare. Alegeau, frunzăreau și zvîrleau. Împingeau la o parte, cu scîrbă, bucatele barbare, și gustau numai din felurile orînduite festinurilor regești. C. PETRESCU, R. DR. 4. ♦ (Uneori cu o nuanță peiorativă) Care trebuie menajat; gingaș, delicat, slab, nerezistent. Cucoane, mai încet, mă rog, că-i Catrina pe moarte... – Subțiri urechi mai aveți... La TDRG. Nu-l speria, căpitane... Boierii sînt slabi la fire! Brațul, haina, mintea, fața, inima, totu-i subțire. HASDEU, R. V. 51. Dă-mi orice va fi, căci nu am stomah nicidecum subțire. GORJAN, H. IV 100. 2. Ales, fin, delicat. Pentru încălțăminte mai subțire femeiască era, el, Ciobotă Roșie. HOGAȘ, DR. II 153. Gîndește-te, care meșteșug subțire nu e migălos – și, prin urmare, greu? CARAGIALE, O. VII 299. 3. (Adesea ironic) Subtil, rafinat; iscusit, șiret, viclean. Se cuvine să-i dedic o epigramă subțire și nu prea usturătoare. SADOVEANU, A. I. 199. Cei dintîi lucrase în chip subțire... pentru cei din urmă. IORGA, L. I 331. Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sînt și dînșii. EMINESCU, O. I 134. ◊ Expr. Cu un plan (sau, rar, cu un sul) subțire = pe ocolite, pe departe, după un calcul fin; cu istețime, cu șiretenie, cu viclenie. Trebuie să fie... un șiret afurisit, care vrea să mă prindă cu un plan subțire. GALACTION, O. I 82. Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori cînd ziceai, Magistre, Că iadul nu-i decît o-nchipuire? TOPÎRCEANU, B. 93. Vezi dumneata, i-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire ca să dăm exemplu Evropii. CARAGIALE, O. I 50. ◊ (Adverbial) Rînduielile astea, rînduite pe carte, Prefăcut înțelepte, Măsluit luminoase și drepte, Pomeneau despre fiece treabă în parte, Lămurind-o subțire într-o sută și unu de șire. DEȘLIU, G. 53. ♦ (Adverbial, familiar, pe lîngă verbul «a auzi») Imprecis, nedistinct. Interesat, domnu subprefect Balmez își pusese coatele pe ștergar și-și întorsese urechea stîngă, cu care auzea mai subțire. SADOVEANU, B. 277.

SUBȚIRE ~i adj. și adverbial 1) (în opoziție cu gros) Care are o grosime mică; care nu este gros. Pânză ~. Vargă ~. ◊ ~ la pungă sărac. A fi îmbrăcat ~ a fi îmbrăcat în haine care nu țin cald. 2) pop. (despre lichide) Care este mai puțin dens; rar. Lapte ~. 3) (despre vânt) Care este pătrunzător, tăios. 4) fig. (despre glas, sunete) Care are timbru înalt; ascuțit. 5) fig. (despre persoane) Care se distinge prin gusturi alese; rafinat. /<lat. subtilis

subțire a. 1. care nu e gros: ață subțire; 2. fig. fin: biografia subțire EM.; 3. delicat: obraz subțire. [Lat. SUBTILIS].

sâptir^[1] a vz subțire

sipțire a vz subțire

supțire a vz subțire

supțíre adj. (lat. subtilis, subtil, supțire d. tela, pînză, din *texla, care vine d. texere, a țese; it. sottile, pv. sobtil, vfr. sotil). Nu gros, fin, de puțină rezistență: unde e așa supțire, acolo se rupe (unde e sărăcia maĭ mare, acolo se întîmplă nenorocirea). Fin, mărunt: făină supțire. Slab, cu multă apă, diluat: lapte, sos supțire (V. zeamă lungă). Fig. Fin, subtil, șiret: o vorbă, un plan supțire. Fin, rafinat, cĭoplit: om supțire. De lux, boĭeresc: cizmar supțire. Adv. L-a luat supțire, l-a luat cu șiretenie ca să nu priceapă că vrea să-l înșele, să-l prindă. – Și sîpț-. Fals. subț-.

subțire adj. m., f. subțire; pl. m. și f. subțiri

subțire adj. m., f. subțire; pl. m. și f. subțiri

subțire adj. m., f. subțire; pl. m. și f. subțiri

subțire

subțire.

SUBȚIRE adj. v. ales, binecrescut, civilizat, cultivat, distins, fin, manierat, politicos, rafinat, select, stilat, subtil.

SUBȚIRE adj. 1. (înv.) subtil. (Un ac, un fir ~.) 2. (prin Ban.) sumernic. (Un lemn ~.) 3. mic. (Buze ~.) 4. îngust, mic. (O talie ~.) 5. v. suplu. 6. v. ușor, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 7. v. vaporos. 8. v. rar. 9. rarefiat. (Nori ~.) 10. apos. 11. diluat. 12. v. acut. 13. ascuțit, pițigăiat, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.)

SUBȚIRE adj. 1. (înv.) subtil. (Un ac, un fir ~.) 2. (prin Ban.) sumernic. (Un lemn ~.) 3. mic. (Buze ~.) 4. îngust, mic. (O talie ~.) 5. subțiratic, suplu, zvelt, (înv. și reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) șugar, (Munt.) șui, (prin Transilv. și Olt.) șuieț. (Un corp, un om ~.) 6. ușor, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 7. diafan, fin, străveziu, transparent, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material textil ~.) 8. rar, transparent, ușor, (înv.) ușure. (O ceață ~.) 9. rarefiat. (Nori ~.) 10. apos, moale, neconsistent. (O mîncare ~.) 11. diluat, îndoit, slab, subțiat, (reg.) rărit. (Lapte ~.) 12. acut, ascuțit, înalt, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 13. ascuțit, pițigăiat, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.)

subțire adj. v. ALES. BINECRESCUT. CIVILIZAT. CULTIVAT. DISTINS. FIN. MANIERAT. POLITICOS. RAFINAT. SELECT. STILAT. SUBTIL.

Subțire ≠ gros

subțire adj. – 1. Delicat, suplu, zvelt. – 2. Fin, vaporos, lejer. – 3. Fin, delicat, rafinat, cult. – Var. supțire și der. Mr. subțire, supțire, megl. sup(ț)sǫri, istr. supțir(e). Lat. subtῑlis (Pușcariu 1670; REW 8399), cf. it. sottile, prov., cat., port. sotil. – Der. subțiratic (var. subțiratec, subțietic, subțietec), adj. (delicat, zvelt; slab, uscat); subțirime, s. f. (delicatețe; finețe). Cf. subția.

subțire, subțiri adj. 1. (d. oameni) subtil, rafinat. 2. (d. studenți) slab, nepregătit; care nu a studiat suficient. 3. (d. răspunsurile unui elev, student etc.) slab, nesatisfăcător. 4. (d. lucruri, în general) de calitate inferioară; de mântuială, prost.