ACȚIUNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). 2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă. 3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

acțiune sf [At: MAIORESCU, CR. III, 171 / Pl: ~ni / E: fr action, lat actio, -onis] 1 Desfășurare a unei activități. 2 Faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. 3 (Îs) Om de ~ Om întreprinzător, energic. 4 (Îe) A pune în ~ A pune în mișcare. 5 (Îs) A trece la ~ A întreprinde ceva. 6 (Îs) ~ armată Operațiune militară. 7 Desfășurare a întâmplărilor într-o lucrare de ficțiune. 8 (Urmat de „asupra”) Efect determinat de un obiect, fenomen etc. 9 (Jur) Proces. 10 (Ccr) Act prin care se cere deschiderea unui proces. 11 Hârtie de valoare care reprezintă o parte fixă a capitalului unei societăți și-i dă dreptul deținătorului să primească dividende.

*ACȚIUNE sf. 1 Lucrare, faptă, tot ce face cineva: nu-l cred capabil de o ~ rea; a fi în ~, a fi în mișcare; a pune în ~, a pune în lucru, a porni ceva ¶ 2 Înrîurire, influență, putere de a lucra: focul n’are nici o ~ asupra asbestului; dojana mea n’a avut nici o ~ asupra lui ¶ 3 🎭 📝 Înlănțuirea faptelor principale, desfășurarea, mersul unei piese de teatru ¶ 4 ⚖️ Dreptul de a trage în judecată; proces: auzi! să-i respingă ~a fără a se ridica de pe scaun (BR.-VN.) ¶ 5 ⚚ ACȚIUNE Tr.-Carp. ACȚIE. Parte (luată ca unitate de măsură) pe care o are cineva din capitalul social al unei întreprinderi; înscrisul care reprezintă această parte [fr. < lat.].

ACȚIUNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). 2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă. 3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hârtie de valoare, care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

ACȚIUNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități, faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. Orice înstrăinare din bunurile gospodărești colective sau ale statului, orice acțiune de sabotaj față de averea și animalele colectivizate sau mașinile S.M.T.-ului este socotită drept trădare a intereselor obștești și ajutor dat dușmanilor poporului. STAT. GOSP. AGR. 39. Energia avîntului are preț numai atunci cînd e folosită într-o acțiune justă. SADOVEANU, N. F. 134. ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, care acționează multilateral, repede, practic și energic. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare, a da impuls. A trece la acțiune = a păși la fapte. ◊ (Uneori determinat prin «armată») Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). Verbele a căror acțiune se răsfrînge asupra unui obiect (complementul lor direct) sau are ca rezultat un obiect sînt tranzitive. 2. Desfășurarea întîmplărilor într-o operă literară. Acțiunea romanului «Mitrea Cocor» este foarte vie. 3. Influență (1). Acțiunea luminii și a căldurii. Acțiunea vînturilor și a apei. ◊ Acțiunea legii economice fundamentale a capitalismului determină ascuțirea luptei de clasă în cele mai înaintate țări capitaliste, revoluționează masele și apropie revoluția socialistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617. 4. Urmărire în justiție, proces; (concretizat) cerere de deschidere a unui proces. Acțiune penală. Acțiune civilă. ◊ Tînărul Priboianu... a respins acțiunea ministerului ca nefundată. VLAHUȚĂ, O. A. 258. II. (În economia capitalistă) Hîrtie de valoare reprezentînd partea de capital investită de un capitalist într-o întreprindere la care participă și alți capitaliști și conferind în principiu drepturi de participare la afacerile și profiturile întreprinderii. Societate pe acțiuni. – Pronunțat: -ți-u-.

ACȚIUNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a trece la fapte. ♦ Operație militară. ♦ Starea, mișcarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. Desfășurarea întîmplărilor într-o operă literară. 3. Influență. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (În economia capitalistă) Hîrtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului social al unor întreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis).

ACȚIUNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfășurare a unei activități; faptă, lucrare. ♦ Gesturile și ținuta cu care un orator își însoțește cuvîntarea. ♦ Operație militară (ofensivă sau defensivă). ♦ Ceea ce arată un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea întîmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică; subiect. V. afabulație, epos. 3. Influență. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezintă o parte din capitalul unei societăți anonime sau al unei societăți în comandită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].

ACȚIUNE s. f. I. 1. desfășurare a unei activități; faptă. ◊ operație militară (ofensivă sau defensivă). ◊ ceea ce arată un verb. 2. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică. 3. efect, influență. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende. (< fr. action, lat. actio)

ACȚIUNE ~i f. 1) Desfășurare a unei activități. A trece la ~. ~ armată. 2) Exercitare a unei forțe asupra cuiva sau ceva. 3) Desfășurare a evenimentelor într-o operă literară. ~ea romanului. 4) gram. Proces sau stare exprimată de un verb. 5) jur. Act prin care se cere deschiderea unui proces. A intenta o ~. 6) Hârtie de valoare care adeverește participarea deținătorului la capitalul unei societăți și în virtutea căreia primește dividende. [G.-D. acțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. action, lat. actio, ~onis

acțiune f. 1. lucrare sau faptă: acțiune bună; 2. influența unui agent (fizic, chimic, mecanic): acțiunea soarelui; 3. tragere în judecată: acțiune criminală, acțiune pentru daune-interese; 4. parte de capital într’o societate comercială sau financiară: trei acțiuni de drum de fier; 5. mersul unei piese teatrale: acțiune interesantă.

*acțiúne f. (lat. áctio, -ónis, d. ágere, actum, a face. V. agit). Fapt, tot ceĭa ce se face: frumoasă acțiune. Ocupațiune, mișcare: îl vezĭ tot-de-a-una în acțiune. Mod în care un corp lucrează asupra altuĭa: acțiune chimică, acțiunea uneĭ otrăvĭ. Căldură în vorbă saŭ în gest: a vorbi cu acțiune. Subiect de bucată literară orĭ mers al uneĭ pĭese teatrale: acțiune interesantă. Urmărire pin judecată: procuroru a deschis acțiune criminală. Părtășie, parte de capital într’o întreprindere. Hîrtie de valoare pin care se arată partea de capital pe care aĭ pus-o într’o întreprindere: a cumpăra acțiunĭ. – Fals ácție (Trans.), după germ. akzie (d. ol. aktie).

❍ ACȚIE sf. ⚚ Tr.-Carp. 👉 ACȚIUNE 5 [germ.].

acțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. acțiunii; pl. acțiuni

acțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. acțiunii; pl. acțiuni

acțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. acțiunii; pl. acțiuni

acțiune (i-u)

acțiune (a intenta o acțiune; societate pe acțiuni), -nii gen. a.

ACȚIUNE s. 1. v. faptă. 2. v. operă. 3. v. operație. 4. v. mișcare. 5. afabulație, fabulație, intrigă, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) țesătură. (~ unui roman.) 6. (TEATRU) acțiune parcursivă = supraproblemă, supratemă. 7. (JUR.) v. proces. 8. v. efect.

ACȚIUNE s. 1. act, faptă, (înv.) deală, (fig.) pas. (Printr-o ~ hotărîtă; răspund de ~le mele!) 2. faptă, operă. (~ de binefacere.) 3. operație. (~ de stingere a focului.) 4. curent, mișcare. (~ revendicativă.) 5. afabulație, fabulație, intrigă, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) țesătură. (~ unui roman.) 6. (TEATRU) acțiune parcursivă = supraproblemă, supratemă. 7. (JUR.) cauză, judecată, proces, (livr.) speță, (înv. și pop.) price, (pop.) dreptate, lege, pricină, (reg.) pîră, (prin Transilv.) tărghelaș, (inv.) divan, județ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) delă. 8. efect, influență, înrîurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?)

Acțiune ≠ contraacțiune, inacțiune, pasivitate, reacțiune

CUANTĂ DE ACȚIUNE s. v. constanta lui Planck.

ACȚIUNE. Subst. Acțiune, activitate, act, faptă, lucrare, lucru, treabă, muncă, trudă (pop.); operație; încercare, întreprindere, inițiativă, început; efectuare, exercitare, exercițiu, executare, execuție, realizare, izvodire (înv.); îndeplinire, străduință (rar), străduială (rar), silință, sforțare, zel. sîrguință, rîvnă, osteneală izvoditor (înv.), agent; înfăptuitor (rar), executant, operator, lucrător, muncitor; om de acțiune, inițiator, promotor; fondator, întemeietor, ctitor. Adj. Activ, lucrător, muncitor; dinamic, operativ, întreprinzător; ocupat, preocupat, prins (fig.); harnic, sîrguincios, sîrguitor, străduitor, truditor (pop. și livr.), strădalnic (înv. și reg.), vrednic, destoinic, asiduu, stăruitor, tenace, zelos, silitor. Realizat, înfăptuit, împlinit. Realizator; executant, executor. Vb. A face (ceva), a acționa, a întreprinde (o acțiune), a fi în acțiune, a activa; a lucra, a munci, a trudi (pop.), a trebălui, a face și a drege; a face treabă, a avea treabă, a fi ocupat; a întreprinde, a începe, a porni la acțiune, a trece la acțiune, a trece la fapte, a intra în acțiune; a iniția, a avea inițiativă; a proiecta, a plănui, a efectua, a executa, a duce la bun sfîrșit, a îndeplini o misiune, a săvîrși, a realiza, a izvodi (înv.), a înfăptui, a reuși, a izbîndi, a obține o victorie; a participa, a lua parte, a pune umărul, a contribui, a-și aduce contribuția; a se strădui, a se sili, a se osteni, a se trudi (pop.), a face eforturi, a se sforța, a se opinti, a se căzni, a transpira (fig.). A activiza, a impulsiona, a dinamiza, a pune în mișcare. Adv. În acțiune, în mișcare. V. efort, hărnicie, îndeletnicire, mișcare, muncă.

ACȚIUNE 1. Verb de ~ Clasă semantică de verbe exprimând procese în care este implicat fie un autor (agent*), inițiatorul conștient, în stare să controleze acțiunea (Copilul distruge, cu bună știință, ceva), fie o forță, exprimată sau neexprimată, determinând acțiunea fără să o controleze (Grindina distruge recolta); agentul acționează direct sau prin intermediul unui instrument* și canalizează acțiunea spre un anumit scop* (sau țintă*). în serviciul unui beneficiar*. Se opune verbelor de stare*. Fac parte din clasa verbelor de acțiune verbele de mișcare*, care implică un agent voluntar (Ion aleargă / fuge / merge etc.), dar și verbe a căror mișcare este determinată de o forță neexprimată (apa curge; lacrimile se preling), verbele instrumentale, care includ în semantica internă un instrument (a biciui, a claxona, a grăpa, a cosi, a dăltui, a săpa etc.), verbe factitive*, care implică un agent voluntar (El adâncește cu grijă o groapă; El împodobește cu atenție camera copiilor; El își mărește casa) etc. 2. Nume de ~ Substantiv abstract*, creat într-o anumită limbă sau împrumutat gata format, obținut prin operația de nominalizare* dintr-un verb de acțiune (vezi 1) (vezi NOMINALIZARE). Clasa numelor de acțiune se caracterizează, flexionar, prin trăsătura de substantive singularia* tantum, iar, sintactic, printr-un amestec de determinanți de tip nominal (vecinătatea unui adjectiv cu care se acordă) și de tip verbal (păstrează vecinătăți specific verbale: posibilitatea de combinare cu verbe de aspect*; ex. începe vânzarea; se pune pe plâns; posibilitatea de combinare cu determinanți în dativ și prepoziționali, explicabili prin regimul verbului de origine; ex. vânzare de piese uzinelor; dezvăț de relele obiceiuri; vecinătatea unor genitive cu caracteristica de genitive „subiective*” sau „obiective*”; ex. vânzarea averii (obiectiv) vs. plecarea mamei (subiectiv)). Tipologic, româna se caracterizează printr-o sensibilitate deosebită față de clasa abstractelor verbale (vezi ABSTRACT₄), trăsătură care se poate susține prin varietatea și productivitatea procedeelor de nominalizare, incluzând și procedee specifice limbii române și extrem de productive, de tipul infinitivului lung* și al supinului* substantivat (vezi NOMINALIZARE). G.P.D.

ACȚIUNE (< fr. action < lat. actio, lucrare) Totalitatea faptelor, întâmplărilor, într-o operă literară epică sau dramatică, denumită și afabulație. Unul din elementele compoziționale sau de structură ale acestor opere. Ca procedeu al tehnicii narative, acțiunea își vădește esențiala ei funcție estetică – evocarea – prin mai multe modalități: desfășurarea cronologică a evenimentelor, printr-o acțiune lineară – ca în romanul picaresc – apoi, odată cu romanul balzacian, acțiunea cu planuri paralele, iar în proza modernă ajungîndu-se la fragmentarism și discontinuitate. Ea mai poate fi continuă, ca în Iliada, și discontinuă, cu întreruperi, ca în Odiseea. Alcătuită dintr-o succesiune de momente, unele mai importante – momente principale – altele mai puțin importante, dar necesare în desfășurarea ei – momente secundare – acțiunea dintr-o opera literară, epică sau dramatică, se caracterizează printr-o gradație ascendentă sau climax a acestor momente, pînă la un punct culminant (v.) și o gradație descendentă a acestora sau anticlimax, gradație ce duce spre deznodămînt (v.). În poezia lirică nu se poate vorbi de acțiune, deoarece în creația lirică se exprimă emoții (bucurie, tristețe, dor etc.) pe care poetul le trăiește și ni le mărturisește nemijlocit. O sumară și simplă acțiune se află doar în idilă (v.) și în poemele lirice obiectivate (Luceafărul de M. Eminescu). În astfel de poezii, nu acțiunea constituie fondul. Ea este doar un mijloc prin care se realizează conținutul liric, subiectiv, al poemului. Acțiunea dramatică se caracterizează și ea printr-o succesiune de evenimente, relații reciproce complexe ale personajelor cu năzuințele lor care, întruchipate integral, în mișcările și dialogurile actorilor, capătă un caracter dramatic. Ea diferă de acțiunea unei opere epice (roman, poem) prin faptul că întregul ei conținut este întruchipat în „gesturi verbale”, în monologurile și dialogurile personajelor.

ACȚIUNE (< fr. action < lat. actio < agere, a lucra) Parte a retoricii, referitoare la felul intonării cuvintelor, la atitudinea și gesturile oratorului, căreia anticii îi atribuiau o mare importanță, și pe care Cicero, în De oratore, o socotea ca fiind, într-o oarecare privință, o „elocință a corpului”. După Quintilian, un discurs lipsit de acțiune, oricît de bun ar fi, nu produce nici un efect, iar Demostene socotea acțiunea ca o calitate indispensabilă a oratorului. Rostirea unui discurs implică trei cerințe: memorie, voce, gest, factori importanți în actul persuasiunii și al comunicării. Memoria ajută pe orator să-și exprime curgător ideile, atunci cînd nu recurge la lectura lor, vocea să le facă înțelese și simțite de ceilalți, iar gestul să anime cuvintele și să completeze gîndirea, în privința gesticulației cerîndu-i-se oratorului o anumită pondere în folosirea ei. Vocea, la rîndul ei, e supusă și ea unor anumite cerințe. Tonul folosit de orator și variatele-i nuanțe sînt strîns legate de natura sentimentelor și ideilor exprimate (revoltă, milă, durere, bucurie, amenințare, entuziasm etc.). Grecii puneau mare preț pe calitatea vocii, cerință de căpetenie a vorbirii frumoase, ceea ce explică existența la ei a unei discipline – fonaxia – ce cuprindea diferite indicații în privința îngrijirii ei, nuanțarea timbrului vocii. Marii oratori aveau pe lîngă ei un fonask, îndeobște un sclav grec, care, în timpul rostirii discursului, indica tonalitatea cu ajutorul flautului. Gesturile, socotite ca o expresie a gîndirii prin mișcările corpului, au fost împărțite de retori în: indicative, prin care se desemnează prin mimică: timp, număr, persoane etc; imitative, care, prin anumite semne particulare, fac cunoscute persoane, lucruri; afective, exprimând pasiune, impulsiuni afective. Fizionomia are și ea limba sa. În ea se reflectă, ca într-o oglindă, toate mișcările și pasiunile sufletești. Această parte a artei oratorice este socotită ca esențială pentru orator.

INTENSITATEA ACȚIUNILOR DE LUPTĂ ALE AVIAȚIEI numărul misiunilor executate cu o anumită categorie de aviație într-o zi de luptă sau într-o anumită perioadă, putând fi valabilă de la o zi la alta sau de la o perioadă la alta, depinzând de scopurile propuse, de misiunile trupelor de uscat sau ale marinei militare, de disponibilitatea tehnicii de luptă a personalului navigant, de timpul și condițiile meteorologice, de starea de asigurare materială a categoriei de aviație respective.

IZOLAREA RAIONULUI ACȚIUNILOR misiune de luptă care vizează interzicerea aprovizionării trupelor inamice cu carburant, alimente și alte materiale. Izolarea raionului acțiunilor se face cu ajutorul aviației.

MIJLOC / DE LUPTĂ / DE ACȚIUNE / DE ATAC / AERIAN, denumire generală dată tehnicii de luptă deservind acțiunile militare (aici sunt incluse avioanele și aparatele de zbor fără pilot).

RAZĂ DE ACȚIUNE distanța maximă de zbor pe care o poate parcurge o aeronavă până la un obiectiv fix și înapoi la locul de unde a decolat. Raza de acțiune tactică a avionului/elicopterului este precizată pentru aeronavele de luptă cu sau fără alimentare în zbor de la avioanele-cisternă.