JIGANIE, jigănii, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.

jiganie sf [At: PALIA, ap. GCR I, 34/39 / V: (reg) jag~, jâg~, ~asnie, ~așnie / Pl: ~gănii, ~ii / E: slv* жєганиѥ] (Înv; fam) 1 Insectă parazită Si: jigăranie (1). 2 (Pex) Animal mic, neînsemnat Si: jigăranie (2), jivină (3). 3 Animal care provoacă dezgust Si: jigăranie (3). 4 (Pex) Animal monstruos Si: jigăranie (4). 5 Jivină (2). 6 (Spc) Animal sălbatic care atacă omul și vitele Si: jigăranie (6). 7 (Pex; gmț) Animal domestic Si: jigăranie (7). 8 (Pgn) Animal.

JIGANIE sf. Nume generic pentru ori-ce soiu de fiară sălbatică scîrboasă sau monstruoasă, pentru ori-ce animal tîrîtor sau de un aspect desgustător; jivină, bală: atuncea s’au adunat toate jigăniile, cîtă frunză și iarbă, unele mai fioroase și mai grețoase decît altele (SB.); o mulțime de jigănii mici și urîte la vedere (isp.); unde te afli?... într’o mișină de jigănii pocite, cu fețe de om (alecs.).

JIGANIE, jigănii, s. f. (Fam.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.

JIGANIE, jigănii, s. f. (Familiar) Animal sălbatic; dihanie, jivină, lighioană; (p. ext. mai ales în glumă) animal domestic. Au așteptat un pic, ascultînd tropăitul mărunt al jigăniilor mînate la tainițile lor. SADOVEANU, N. P. 44. În fiecare an pornea în sus pe lîngă Olt, cu o turmă de jigănii îngrășate... și făcea vînzare bună, la Sibiu. GALACTION, O. I 299. Avea nouă limbi acea jiganie. ISPIRESCU, L. 343. Fojgăiau balaurii... și altă mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii înspăimîntătoare. CREANGĂ, P. 94.

JIGANIE ~ănii f. fam. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jigodie; jivină; lighioană. [G. -D. jiganiei; Sil. -ni-e] /jivină + ~gânganie

jiganie f. animal, mai ales monstruos: mulțime de jigănii înspăimântătoare CR. [Origină necunoscută].

jigánie f. (d. jivină și gînganie). Dihanie, jivină, animal (maĭ ales fabulos).

jaganie sf vz jiganie

jâganie sf vz jiganie

jigasnie sf vz jiganie

jigașnie sf vz jiganie

jiganie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. jigania (desp. -ni-a), g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (desp. -ni-i-)

jiganie (pop.) (-ni-e) s. f., art. jigania (-ni-a), g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (-ni-i-)

jiganie s. f. (sil. -ni-e), art. jigania (sil. -ni-a), g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (sil. -ni-i-)

jiganie, pl. jigănii

jiganie, -gănii.

JIGANIE s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

jiganie s.f. (zool; pop.) v. Animal. Bestie. Dihanie. Fiară. Jivină. Sălbăticiune.

jiganie s. v. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. SĂLBĂTICIUNE.

jiganie, jiganii, (jigănie), s.n. – (reg.) Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi, 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (Scriban, DEX); din vsl. žeganik (MDA).

jiganie, -ii, (jigănie), s.n. – Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (DEX).

jiganie, jiganii s. f. 1. animal sălbatic, jivină, lighioană. 2. (peior.) om lipsit de caracter.