16 definiții pentru putreziciune
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.
PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
putreziciune sf [At: CORESI, EV. 99 / V: (înv) ~eji, ~ejuc~ / Pl: ~ni / E: putrezi + -iciune] 1 (Asr) Putrefacție (1). 2 Materie organică putredă (1) Si: (liv) putriditate (1), (rar) putrezime (1), putrezeală (2), (îrg) putrejune (2). 3 Mortăciune. 4 Stare a unei materii, a unui organism putred (1) Si: (liv) putriditate (3) (rar) putrezime (3), putrezeală (3), (îrg) putrejune (4). 5 (Fig) Corupție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Organism mort intrat în putrefacție. V. hoit, mortăciune. ♦ (La sg. cu sens colectiv) Masă de materie organică putredă. Putreziciunile bălții împrăștiau în aerul nopții miazme înțepătoare. SADOVEANU, O. VI 12. Pretutindeni împrejuru-mi, iată, zac putreziciuni, Oase, stîrvuri tăbăcite, scrum de vechi deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I 273. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. Voi v-ați născut bătrîni... Ați moștenit putreziciunea tot mai urîtă a înaintașilor. CAMIL PETRESCU, T. II 206.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUTREZICIUNE ~i f. 1) Substanță organică putredă; putregai. 2) fig. Stare de degradare morală; putrefacție. /a putrezi + suf. ~ciune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
putrezicĭúne f. (d. putrezit, putrezesc, ca repezicĭune d. repezit). Vest. Putregĭune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
putrejiciune sf vz putreziciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
putrejuciune sf vz putreziciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
putreziciune (desp. pu-tre-) s. f., g.-d. art. putreziciunii; pl. putreziciuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
putreziciune (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putreziciunii; pl. putreziciuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
putreziciune s. f. (sil. -tre-, -ciu-), g.-d. art. putreziciunii; pl. putreziciuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUTREZICIUNE s. v. corupție, decadentă, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putrezire, stricăciune, viciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUTREZICIUNE s. (livr.) putriditate, (rar) putrezime, (înv. și reg.) putrejune, (înv.) putrezeală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUTREZICIUNE s. (rar) putrezime, (înv. și reg.) putrejune, (înv.) putrezeală. (Devenise o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
putreziciune s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESCOMPUNERE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. PUTREFACȚIE. PUTREZIRE. STRICĂCIUNE. VICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a lua calea putreziciunii expr. (intl.) a fi arestat / condamnat la închisoare
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calea putreziciunii expr. închisoare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pu-tre-zi-ciu-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: pu-tre-ji-ciu-ne
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: pu-tre-ju-ciu-ne
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
putreziciune, putreziciunisubstantiv feminin
- 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Putreziciunile bălții împrăștiau în aerul nopții miazme înțepătoare. SADOVEANU, O. VI 12. DLRLC
- Pretutindeni împrejuru-mi, iată, zac putreziciuni, Oase, stîrvuri tăbăcite, scrum de vechi deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I 273. DLRLC
- 1.1. Starea unui organism putred. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Descompunere morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Voi v-ați născut bătrîni... Ați moștenit putreziciunea tot mai urîtă a înaintașilor. CAMIL PETRESCU, T. II 206. DLRLC
-
etimologie:
- Putrezi + sufix -ciune DEX '09 DEX '98 NODEX